ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3502/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3329 din 16

octombrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea reclamantei SC O. SA București și a obligat pe pârâtul C.L.P.

la plata sumei de 27.087.000 lei, cu titlu de despăgubiri plus dobânda legală aferentă

acestei sume, conform O.G. nr. 9/2000, începând cu data introducerii acțiunii,

26 august 2003 și până la achitarea integrală a debitului plus suma de

2.248.360 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe pârâtul a

formulat apel.

Prin decizia nr. 47 din 22 ianuarie

2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins apelul pârâtului.

În motivarea deciziei s-a reținut că

instanța de fond a reținut în mod corect că răspunderea pentru prejudiciul

produs prin avarierea autovehiculului revine pârâtului, care în calitate de

administrator al drumurilor publice din orașul Ploiești nu a întreținut drumul

public într-o stare tehnică corespunzătoare.

În ce privește introducerea în cauză

a R.A.T.P. Ploiești s-a reținut că pârâta nu a formulat în scris o astfel de

cerere și că nici nu se impunea introducerea acesteia în cauză întrucât

obligația legală de întreținere a drumurilor publice într-o stare tehnică

corespunzătoare efectuării circulației autoturismelor și altor mijloace de

transport revenea pârâtului.

De asemenea, s-a reținut că groapa

de pe sos. Vestului din Ploiești în care a fost avariat autoturismul se afla în

carosabil și nu era limitrofă liniei de tramvai ca să se poată pune în discuție

răspunderea R.A.T.P. Ploiești, pentru neîntreținerea liniei de tramvai.

Instanța de apel a mai reținut că

reclamanta a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ., efectuând concilierea prealabilă a litigiului cu adresa din 14

iulie 2003.

Pârâtul a declarat recurs împotriva

acestei decizii considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a

fost respinsă cererea de introducere în cauză a R.A.T.P. Ploiești.

În ceea ce privește fondul cauzei,

susține că reclamanta nu a făcut dovada că șoferul a condus cu atenție.

Recurentul își întemeiază recursul

pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este neîntemeiat.

Din verificarea actelor dosarului

rezultă că în speță sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile

delictuale ale pârâtului:

- existența unui prejudiciu cert în

cuantum de 27.087.000 lei, reprezentând suma acordată de reclamantă

asiguratului său C., cu titlu de despăgubire, ca urmare a avarierii

autoturismului din cauza unei gropi existente pe sos. Vestului din Municipiul

Ploiești;

- existența faptei ilicite a

pârâtului care în calitate de administrator al drumului public nu și-a

îndeplinit obligația legală de întreținere a acestuia în starea tehnică

corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță, încălcând

astfel dispozițiile O.G. nr. 43/1997 și ale art. 5 alin. (3) din Regulamentul

de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002;

- legătura de cauzalitate dintre

prejudiciu și fapta ilicită a pârâtului, avariile produse autoturismului fiind

provocate datorită existenței gropii în carosabil;

- vinovăția pârâtului constând în

neglijența acestuia în îndeplinirea obligațiilor legale ce reveneau administratorului

drumului public.

Susținerea recurentei referitoare la

respingerea cererii de introducere în cauză a R.A.T.P. Ploiești, nu poate fi

reținută întrucât aceasta a fost respinsă deoarece pârâtul nu a motivat (în

fapt și în drept) cererea formulată oral la termenul din 16 octombrie 2003.

Împrejurarea că pe sos. Vestului din

Ploiești exista și linie de tramvai este nerelevantă în speță atâta timp cât

recurentul pârât nu a invocat în sprijinul afirmațiilor sale nici o prevedere

legală sau convențională din care să rezulte răspunderea R.A.T.P. în ce

privește administrarea străzilor pe care există și linii de tramvai.

Pentru aceste considerente recursul

urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul C.L.P., împotriva deciziei nr. 47 din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2005.