ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4311/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 181 din 5 februarie 2004, Tribunalul Prahova, secția comercială a admis acțiunea reclamantei SC S. SA Ploiești și a obligat pârâta P.M.P. să plătească acesteia suma de 2.312.377.309 lei contravaloare lucrări salubritate efectuate în perioada mai – iunie 2000, la R.T., precum și suma de 1.536.418.533 lei cu titlu de penalități de întârziere. S-a reținut că pretenția reclamantei este întemeiată. Astfel, prin adresa nr. 2481 din 2 mai 2000, pârâta și-a dat acordul de începere, de către reclamanta SC S. SA Ploiești, a lucrărilor de îndepărtare a deșeurilor depuse pe șoseaua de centură de est. Ulterior, la data de 9 mai 2000, s-a întocmit procesul verbal, prin care s-a stabilit obligația pârâtei de salubrizare a zonei riverane rampei de gunoi, în termen de o lună.

În baza celor două înscrisuri, reclamanta a efectuat lucrări de salubrizare în zonele menționate. La 26 iunie 2000, prin adresă, pârâta a dispus sistarea lucrărilor până la clarificarea problemelor legate de plata acestora. Facturile fiscale emise de reclamantă pentru plata lucrărilor efectuate nu au fost onorate de pârâtă. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 455 din 14 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că: - în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune și cea privind nerespectarea prevederilor art. 720 alin. (1) C. proc.

civ.; - în mod greșit s-a reținut existența acordului de voință privind încheierea unui contract de mandat comercial, confirmarea efectuării lucrărilor și confirmarea facturilor; - în mod greșit pârâta a fost obligată la plată pentru lucrări ce erau în sarcina reclamantei, în calitatea sa de administrator al R.T.; - greșita reținere, de către instanța de fond, a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 36 C. com. În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului și, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În raport de data sesizării instanței (dosar fond) și data nașterii obligației de plată (dosarul de fond), rezultă că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect respinsă, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.

Totodată, reclamanta a făcut dovada concilierii prealabile, așa încât și această critică se constată a fi neîntemeiată. Din actele dosarului a rezultat efectuarea lucrărilor de către reclamantă, la cererea pârâtei, la un obiectiv ce ieșise din administrarea SC S. SA. Aceste lucrări erau necesare, așa cum rezultă din raportul de expertiză. Totodată, facturile emise de reclamantă, în baza situației de lucrări avizată de inspectorul primăriei, au fost înregistrate în contabilitatea pârâtei. Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor din urmă critici, decizia atacată nefiind supusă cazului de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de pârâtă. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P.M.P., împotriva deciziei nr. 455 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2005.