ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4311/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 181 din 5

februarie 2004, Tribunalul Prahova, secția comercială a admis acțiunea

reclamantei SC S. SA Ploiești și a obligat pârâta P.M.P. să plătească acesteia

suma de 2.312.377.309 lei contravaloare lucrări salubritate efectuate în

perioada mai – iunie 2000, la R.T., precum și suma de 1.536.418.533 lei cu

titlu de penalități de întârziere.

S-a reținut că pretenția reclamantei

este întemeiată.

Astfel, prin adresa nr. 2481 din 2

mai 2000, pârâta și-a dat acordul de începere, de către reclamanta SC S. SA

Ploiești, a lucrărilor de îndepărtare a deșeurilor depuse pe șoseaua de centură

de est.

Ulterior, la data de 9 mai 2000, s-a

întocmit procesul verbal, prin care s-a stabilit obligația pârâtei de

salubrizare a zonei riverane rampei de gunoi, în termen de o lună.

În baza celor două înscrisuri,

reclamanta a efectuat lucrări de salubrizare în zonele menționate.

La 26 iunie 2000, prin adresă,

pârâta a dispus sistarea lucrărilor până la clarificarea problemelor legate de

plata acestora.

Facturile fiscale emise de

reclamantă pentru plata lucrărilor efectuate nu au fost onorate de pârâtă.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 455 din 14 iunie

2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii

primei instanțe.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că:

- în mod greșit a fost respinsă

excepția prescrierii dreptului la acțiune și cea privind nerespectarea

prevederilor art. 720 alin. (1) C. proc. civ.;

- în mod greșit s-a reținut

existența acordului de voință privind încheierea unui contract de mandat

comercial, confirmarea efectuării lucrărilor și confirmarea facturilor;

- în mod greșit pârâta a fost

obligată la plată pentru lucrări ce erau în sarcina reclamantei, în calitatea

sa de administrator al R.T.;

- greșita reținere, de către

instanța de fond, a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 36 C. com.

În concluzie, pârâta a solicitat

admiterea recursului și, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de data sesizării

instanței (dosar fond) și data nașterii obligației de plată (dosarul de fond),

rezultă că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect respinsă,

așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.

Totodată, reclamanta a făcut dovada

concilierii prealabile, așa încât și această critică se constată a fi

neîntemeiată.

Din actele dosarului a rezultat

efectuarea lucrărilor de către reclamantă, la cererea pârâtei, la un obiectiv

ce ieșise din administrarea SC S. SA. Aceste lucrări erau necesare, așa cum

rezultă din raportul de expertiză. Totodată, facturile emise de reclamantă, în

baza situației de lucrări avizată de inspectorul primăriei, au fost

înregistrate în contabilitatea pârâtei.

Prin urmare, recursul se constată a

fi nefondat și sub aspectul acestor din urmă critici, decizia atacată nefiind

supusă cazului de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat

de pârâtă.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta P.M.P., împotriva deciziei nr. 455 din 14 iunie 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2005.