ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8604/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29

octombrie 1998, la Judecătoria Cluj Napoca, reclamanta L.A.E. (ulterior

decedată) a chemat în judecată pe pârâtul W.I.(de asemenea ulterior decedat)

solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se constate că masa

succesorală rămasă de pe urma defunctei W.E., decedată la 20 decembrie 1996, cu

ultimul domiciliu în Israel, este alcătuită doar dintr-un apartament situat în

municipiul Cluj Napoca și că reclamanta este unicul moștenitor pe baza testamentului

olograf întocmit de defunctă, instanța urmând să dispună predarea succesiunii.

Judecătoria Cluj Napoca, prin

încheierea nr. 8381 din 1 octombrie 1999, a declinat competența soluționării

acțiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, cu motivarea că

această din urmă instanță este competentă, în temeiul art. 155 din Legea nr.

105/1992, întrucât, în cauză, nu s-a putut stabili care dintre instanțele

române este îndreptățită.

Judecătoria sectorului 1 București,

prin sentința civilă nr. 4408 din 9 mai 2005, la cinci ani și șase luni după

înregistrarea dosarului, a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Judecătoriei Cluj Napoca și constatând ivit un conflict negativ de competență a

înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra

conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, va stabili că

Judecătoria sectorului 1 București este competentă să judece pricina.

Ambele instanțe au motivat corect că

a fost dedus judecății un litigiu în materie de moștenire, de competența

instanțelor judecătorești române.

Singurul bun care face parte din

masa succesorală este un imobil situat în România, iar ultimul domiciliu al

defunctei a fost în Israel. Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 155 din

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept

internațional privat, potrivit cărora, în cazul în care instanțele române sunt

competente, dar nu se poate stabili care dintre ele este îndreptățită să

soluționeze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de

competență materială, la Judecătoria sectorului 1 București sau la Tribunalul

București.

Potrivit regulilor de competență

materială, în raport cu valoarea imobilului aflat în litigiu, judecătoria este

competentă să judece pricina în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 București competența soluționării cauzei privind pe reclamanții L.V.,

L.A., L.T. și L.G. în contradictoriu cu pârâtul W.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2005.