ÎCCJ, decizie (scj.ro #82384)

Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, bunul

succesoral fiind situat în România. Competența de soluționare a cererii

legatarului.

Cuprins

pe materii

. Drept internațional privat, Drept procesual civil.

Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, bunul succesoral

fiind situat în România. Competența de soluționare a cererii legatarului.

Index

alfabetic

. Drept internațional privat.

-

Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin.

-

Competență teritorială;

-

Competență materială.

Legea nr. 105/1992: art. 155

.

În cazul succesiunii persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, în cazul

în care instanțele române sunt competente, dar nu se poate stabili care

dintre  ele  este îndreptățită să soluționeze cererea legatarului,

competența materială revine Judecătoriei sectorului 1 sau Tribunalului

București, conform art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea

raporturilor de drept internațional privat, în raport cu valoarea imobilului în

litigiu.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 8604 din 31 octombrie

2005

Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 1998, la Judecătoria

Cluj Napoca, reclamanta L.A.E. (ulterior decedată) a chemat în judecată pe

pârâtul W.I. (de asemenea ulterior decedat) solicitând să se constate că masa

succesorală rămasă de pe urma defunctei W.E., decedată la 20 decembrie 1996, cu

ultimul domiciliu în Israel, este alcătuită doar dintr-un apartament situat în

municipiul Cluj Napoca și că reclamanta este unicul moștenitor pe baza

testamentului olograf întocmit de defunctă, instanța urmând să dispună predarea

succesiunii.

Judecătoria Cluj Napoca, prin încheierea nr. 8381 din 1

octombrie 1999, a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București, cu motivarea că această din urmă instanță

este competentă, în temeiul art. 155 din Legea nr. 105/1992, întrucât, în

cauză, nu s-a putut stabili care dintre instanțele române este îndreptățită.

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr.4408

din 9 mai 2005 – la cinci ani și șase luni după înregistrarea dosarului – a

declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca și

constatând ivit un conflict negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare, va stabili că Judecătoria sectorului 1 București

este competentă să judece pricina.

Ambele instanțe au motivat corect că a fost dedus judecății un

litigiu în materie de moștenire, de competența instanțelor judecătorești

române.

Singurul bun care face parte din masa succesorală este un imobil

situat în România, iar ultimul domiciliu al defunctei a fost în Israel. Ca

atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 155 din Legea nr.105/1992 cu privire

la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, potrivit cărora,

în cazul în care instanțele române sunt competente, dar nu se poate stabili

care dintre ele este îndreptățită să soluționeze procesul, cererea va fi

îndreptată, potrivit regulilor de competență materială, la Judecătoria

sectorului 1 București sau la Tribunalul București.

Potrivit regulilor de competență materială, în raport cu

valoarea imobilului aflat în litigiu, judecătoria este competentă să judece

pricina în primă instanță.