ÎCCJ, decizie (scj.ro #82384)

Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, bunul succesoral fiind situat în România. Competența de soluționare a cererii legatarului. Cuprins pe materii . Drept internațional privat, Drept procesual civil. Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, bunul succesoral fiind situat în România. Competența de soluționare a cererii legatarului. Index alfabetic . Drept internațional privat. - Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin. - Competență teritorială; - Competență materială.

Legea nr. 105/1992: art. 155 . În cazul succesiunii persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, în cazul în care instanțele române sunt competente, dar nu se poate stabili care dintre ele este îndreptățită să soluționeze cererea legatarului, competența materială revine Judecătoriei sectorului 1 sau Tribunalului București, conform art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, în raport cu valoarea imobilului în litigiu. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 8604 din 31 octombrie 2005 Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 1998, la Judecătoria Cluj Napoca, reclamanta L.A.E. (ulterior decedată) a chemat în judecată pe pârâtul W.I.

(de asemenea ulterior decedat) solicitând să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei W.E., decedată la 20 decembrie 1996, cu ultimul domiciliu în Israel, este alcătuită doar dintr-un apartament situat în municipiul Cluj Napoca și că reclamanta este unicul moștenitor pe baza testamentului olograf întocmit de defunctă, instanța urmând să dispună predarea succesiunii. Judecătoria Cluj Napoca, prin încheierea nr. 8381 din 1 octombrie 1999, a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, cu motivarea că această din urmă instanță este competentă, în temeiul art. 155 din Legea nr. 105/1992, întrucât, în cauză, nu s-a putut stabili care dintre instanțele române este îndreptățită.

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr.4408 din 9 mai 2005 – la cinci ani și șase luni după înregistrarea dosarului – a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca și constatând ivit un conflict negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, va stabili că Judecătoria sectorului 1 București este competentă să judece pricina. Ambele instanțe au motivat corect că a fost dedus judecății un litigiu în materie de moștenire, de competența instanțelor judecătorești române. Singurul bun care face parte din masa succesorală este un imobil situat în România, iar ultimul domiciliu al defunctei a fost în Israel.

Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 155 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, potrivit cărora, în cazul în care instanțele române sunt competente, dar nu se poate stabili care dintre ele este îndreptățită să soluționeze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 București sau la Tribunalul București. Potrivit regulilor de competență materială, în raport cu valoarea imobilului aflat în litigiu, judecătoria este competentă să judece pricina în primă instanță.