ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7120/2005

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, la data de 7 martie 2001, reclamanta C.M.A.B.I.,

în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primar General și E.F.J.,

a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1376 din 11 decembrie 1996

încheiat între cei doi pârâți, a dispoziției nr. 912 din 6 februarie 1998 dată

de Primarul General, a procesului-verbal nr. 7548 din 30 aprilie 1994 și a

contractului de vânzare-cumpărare a întregului imobil, încheiat în baza

dispoziției Primarului General și a sentinței civile nr. 15824 din 15 decembrie

1997 a Judecătoriei sector 2 București ; să oblige pârâtul Municipiul

București prin Primar General să îi lase în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul situat în București, și să dispună evacuarea pârâtei E.F.J.

din imobil, pentru lipsă de titlu.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în

esență, că imobilul a fost proprietatea bunicului său, M.S.I. și a fost

naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, greșit aplicat prin nesocotirea

prevederilor art. II, întrucât autorul său, arestat și condamnat politic, era

exceptat de la naționalizare, nefiind exploatator de locuințe.

De asemenea, a mai susținut reclamanta că, este lovit

de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare prin care E.F.J. a

dobândit imobilul, întrucât Hotărârea Primarului General nr. 117/1996

interzicea vânzarea imobilelor în litigiu, iar la data perfectării

vânzării-cumpărării, procesul pentru revendicarea imobilului era pe rol.

Pârâta E.F.J. a depus întâmpinare, prin care a

invocat excepțiile autorității de lucru judecat, inadmisibilității acțiunii și

a lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin

sentința nr. 1686 din 7 noiembrie 2001, a admis excepția autorității de lucru

judecat și a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta

C.M.A.B.I., invocând două motive de apel, primul referitor la greșita admitere

a excepției autorității de lucru judecat, deoarece în speță nu sunt întrunite

condițiile art. 1201 C. civ. și, al doilea motiv vizând nemotivarea hotărârii

apelate față de capătul de cerere privind constarea nulității absolute.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin

decizia nr. 224 din 28 mai 2002, a admis apelul, a anulat sentința primei

instanțe și a fixat termen pentru judecarea în fond a cauzei.

În motivarea deciziei, curtea de apel a reținut, în

esență, că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece prin

hotărârea pronunțată de Judecătoria Ploiești, acțiunea a fost respinsă ca

inadmisibilă, așa încât nu a fost examinat pe fond raportul juridic dedus

judecății, instanța lăsând în nelucrare capătul de cerere vizând constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1376/1996, așa încât

reclamanta este îndreptățită să formuleze o nouă acțiune, fără a i se opune

autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Ulterior, prin încheierea de ședință din 19 iunie

2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat, în baza art.

244 pct. 1 C. proc. civ., judecarea apelului până la soluționarea de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, a recursurilor declarate de pârâții E.F.J.

și Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 224 din 22

mai 2002.

Pârâții și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au formulat un motiv de recurs comun prin care

invocă că, în cauză există autoritate de lucru judecat, iar pârâta E.F.J. a

susținut și un al doilea motiv de recurs, ce vizează lipsa calității procesuale

active a reclamantei.

În cauză a depus cerere de intervenție în interesul

pârâtei-recurente E.F.J., fiica acesteia M.A.D., arătând că apartamentul în

litigiu a fost cumpărat de mama sa, în calitate de titulară a contractului de

închiriere, dar prețul a fost achitat de cele două fiice ale pârâtei, în

calitate de procuratoare de fonduri și de membrii de familie cu drepturi

locative proprii, ce locuiau în imobil de peste 45 ani. Cererea de intervenție

a fost pusă în discuția părților și admisă în principiu la termenul de judecată

din 19 noiembrie 2004.

Recursurile sunt inadmisibile și vor fi respinse

pentru următoarele considerente :

Decizia recurată este o hotărâre intermediară care

este supusă dispozițiilor procedurale aplicabile la momentul pronunțării

acesteia.

Or, la data de 28 mai 2002, când a fost pronunțată

hotărârea atacată, era în vigoare art. 297 C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 138/2000. Astfel, în conformitate cu dispozițiile

alin. (1) al art. 297, în cazul în care prima instanță a respins sau anulat

cererea de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului și instanța

de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul

și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

Prin sintagma „va evoca fondul și va judeca

procesul”, textul enunțat lasă să se înțeleagă că soluția de anulare a

hotărârii apelate nu dezinvestește instanța de apel și că, organic, ea se

încorporează hotărârii definitive pronunțate de instanța de apel.

În atare situație, decizia prin care a fost anulată

hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru

judecarea în fond a cauzei, are caracterul unei hotărâri intermediare și nu

este deci susceptibilă de fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu

hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă

hotărâre având caracter definitiv.

Este de reținut și faptul că, în speță, sunt

incidente dispozițiile art. 725

C. proc. civ., care prevăd că

hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse

căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

Față de cele ce preced, recursurile se privesc ca

inadmisibile urmând a fi respinse, aceeași soluție impunându-se și pentru

cererea de intervenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții

E.F.J. și Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 224

din 28 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și

cererea de intervenție formulată de M.A.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.