ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 990/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1310 din 29

septembrie 2005, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, contestația

la executare formulată de condamnatul A.I. împotriva sentinței penale nr. 78

din 20 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare.

Instanța a reținut că prin sentința

contestată Tribunalul Brăila a admis cererea de contopire formulată de

condamnatul A.I. și în consecință a contopit pedepsele aplicate prin sentința

penală nr. 25/2003 a Tribunalului București, sentința penală nr. 660 din 3

martie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 București și sentința penală nr. 382

din 24 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 București, dispunând executarea

pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 7 ani

și 6 luni închisoare.

Hotărârea a rămas definitivă la data

de 8 martie 2004, prin neexercitarea căilor ordinare de atac.

Pentru a respinge contestația contra

executării acestei hotărâri, susținută de condamnat în sensul netemeiniciei

sporirii pedepsei rezultante cu 6 luni, instanța a reținut că motivul invocat

nu se regăsește în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.,

întrucât nu vizează nici o cauză de micșorare a pedepsei sau alt incident ce să

se fi ivit în cursul executării, ci chestiuni de fond, care puteau fi invocate

numai în căile ordinare de atac.

Apelul condamnatului a fost respins,

ca nefondat, prin decizia penală nr. 844 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel

București.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea acesteia și, în

rejudecare admiterea contestației și înlăturarea sporului de 6 luni.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Cazurile în care poate fi făcută

contestație la executarea unei hotărâri penale sunt expres prevăzute prin

dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.

Motivul invocat de contestator,

netemeinicia hotărârii de sporire a pedepsei cu 6 luni închisoare, nu este

prevăzut printre cazurile în care poate fi făcută contestația la executarea

unei hotărâri penale, nefiind nici cauză de micșorare a pedepsei, nici alt

incident care să se fi ivit în cursul executării, ci este o problemă care

privește temeinicia hotărârii, ce putea fi examinată numai prin controlul

judiciar urmare exercitării căilor de atac.

Ori, așa cum s-a arătat, sentința

penală nr. 78 din 20 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, a cărei executare

este în prezent contestată, a rămas definitivă la data de 8 martie 2004, prin

neapelare.

Față de cele ce preced, recursul

condamnatului A.I. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul A.I. împotriva deciziei penale nr. 844 din 2

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul contestator la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 februarie 2006.