ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.08.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4694/2006

HOTĂRÂRE
02.08.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4694/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1500 din 3

noiembrie 2005 Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea de

contopire a pedepselor cu închisoare formulată de condamnatul P.G. și în

consecință a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1301 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția

I penal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3809 din 7 iulie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție și de 4 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 372 din 14 martie 2005 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca, condamnatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare la care s-a adăugat

un spor de un an și 3 luni închisoare, astfel ca în final urmând a executa 5

ani și 3 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 999 din 16

decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul

condamnatului, a desființat în întregime sentința penală cu trimiterea cauzei

spre rejudecare întrucât s-a omis a se avea în vedere la contopire sentința

penală nr. 1019 din 24 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală.

Prin sentința penală nr. 280 din 6

martie 2006, Tribunalul București a repus în individualitatea lor pedepsele de

3 ani aplicată prin sentința penală nr. 1301 din 19 decembrie 2003 a

Tribunalului București, secția I penală, pedeapsa de 4 ani aplicată prin

sentința penală nr. 372 din 14 martie 2005 și pedeapsa rezultantă de 6 ani

aplicată prin sentința penală nr. 1019 din 24 octombrie 2003 a Tribunalului

București, secția I penală, pe care le-a repus în individualitatea lor și

constatându-se că infracțiunile pentru care s-au aplicat toate pedepsele

închisorii sunt concurente între ele precum și cu infracțiunile pentru care

s-au aplicat pedepsele de 2 ani și 7 luni închisoare prin sentința penală nr. 1115

din 19 noiembrie 2002 și de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 753 din

18 august 2003, le-a contopit aplicându-se pedeapsa cea mai grea respectiv 6

ani, la care s-a adăugat sporul de 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul urmând

a executa pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare.

În termen legal condamnatul a

declarat apel, solicitând diminuarea sporului de pedeapsă.

Prin decizia penală nr. 316 din 18

aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal,

susținându-se motivele invocate în cererea introductivă.

În examinarea recursului, se

constată că, critica referitoare la reducerea sporului de pedeapsă nu este

întemeiată.

Infracțiunile pentru care i-au fost

aplicate prin cele 5 sentințe diferite pedepse cu închisoare, se află în

concurs real, astfel că în mod corect făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 33

lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanțele

stabilind pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

Prin adăugarea sporului de un an și

3 luni, nu s-au încălcat prevederile art. 34 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa

astfel aplicată fiind în limitele prevăzute de lege în raport cu activitatea

infracțională violentă a condamnatului.

În consecință, constatând că nu

există alte temeiuri de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul

condamnatului.

Recurentul condamnat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 316 din 18 aprilie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 august 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-06
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 11 ianuarie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați următorii inculpați: I. G.G. dup
ÎCCJ 2004-10-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4986/2004
de apel. S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.A.M., M.A. și M.G.V. Prin decizia penală nr. 295 din 20 aprilie 2004, pronunțată în dosarul 902/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul
ÎCCJ 2005-02-08
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 907/2005
Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 1256 din 7 octombrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 3317/2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis, în temeiu
ÎCCJ 2004-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1582/2004
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 651 din 1 iulie 2003 Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., c
ÎCCJ 2003-02-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 639/2003
la competența după materie, a instanței de judecată. Prin decizia nr.1167/1.07.2002 a Tribunalului București – Secția I Penală, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, s-a desființat sentința penală atac
Sursă