ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4125/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC P. SRL Pitești, a

chemat în judecată P.M.P. și C.L.P., solicitând să se constate un drept de

superficie pentru suprafața de 48,5 mp și inexistența unui drept de creanță al

primăriei.

Tribunalul Argeș, prin sentința nr. 584/

C din 30 aprilie 2004, a admis acțiunea, a constatat dreptul de superficie și

inexistența unei creanțe a primăriei împotriva reclamantei.

Instanța de fond a reținut că

reclamanta a cumpărat o construcție edificată în anul 1971, iar terenul aferent

a devenit obiectul dreptului de superficie pe toată durata construcției.

Curtea de Apel Pitești, soluționând

apelul declarat de pârâtă, prin decizia nr. 218/A/C din 15 septembrie 2004, a

admis cererea și a schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea ca

nefondată.

Instanța de apel a considerat că

numai proprietarul unei construcții cu caracter definitiv este îndreptățit la

crearea unui drept de superficie, iar chioșcul L. edificat în anul 1971 este o

construcție provizorie. Pe de altă parte, la acel moment era exclusă dobândirea

dreptului de superficie întrucât proprietarul terenului și al construcției era

unic, statul.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține astfel că în mod

greșit instanța de apel a reținut că bunul cumpărat nu este o construcție

definitivă, magazia de ambalaje aflată pe terenul de 48 mp fiind înregistrată

ca mijloc fix și deservind spațiul comercial în suprafață de 169 mp. Dreptul de

superficie s-a cerut pentru folosința magazinului și nu chioșcului așa încât

s-a creat o confuzie privind caracterul provizoriu al construcției.

De altfel, mai susține recurenta,

nici o construcție nu e definitivă fiindcă are un termen de folosință iar

vânzătorul avea un drept de folosință asupra terenului de 48 mp, pe care l-a

înstrăinat odată cu spațiul comercial.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce se vor expune.

Dreptul de superficie este un drept

real pe care o persoană, proprietar asupra construcțiilor a altor lucrări sau

plantații, îl are pe suprafața de teren care aparține altei persoane, teren

asupra căruia superficiarul capătă un drept de folosință.

Astfel definit, dreptul de

superficie are caracter imobiliar și perpetuu prin natura sa, existența

acestuia fiind dependentă de caracterul definitiv al construcției, plantației

sau lucrării ce grevează terenul pe care se află.

Dreptul de superficie nu este

gratuit; pentru folosința terenului, superficiarul putând fi obligat la plata

unei indemnizații.

Instanța de apel a făcut o

judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 492 C. civ., distingând între dreptul

de superficie și cel de folosință, chiar dacă sub aspect practic concret,

reclamantul nu era interesat decât de obținerea, cu titlu gratuit, a dreptului

asupra terenului de sub chioșcul de ambalaje.

Pe de altă parte dreptul de

superficie nu poate fi extins dincolo de limitele construcției sau plantației,

iar deosebirea între magazinul în suprafață de 169 mp. și magazia de ambalaje

nu poate fi ignorată, indiferent de mențiunile făcute în registrele contabile

ale societății comerciale și de modalitatea dobândirii proprietății.

Remarca încercată de recurentă

privind determinarea în timp a folosinței unei construcții este neconcludentă

și nepertinentă, caracterul provizoriu desemnând alte consecințe juridice ale

unei construcții.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 218/ AC din 15 septembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC P. SRL Pitești, împotriva deciziei nr. 218/A/C din 15

septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 20 septembrie 2005.