ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2980/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 10 noiembrie 2003, reclamantul S.S.G. a chemat în judecată pe pârâții S.M. și SC S.J.C.P. SRL Reșița, solicitând instanței să pronunțe rezoluțiunea contractului de asociere din 26 iulie 1997, autentificat de B.N.P. N.C., obligarea pârâților la restituirea sumei de 35.200 euro (echivalentul a 70.406 mărci germane) sau contravaloarea în lei a obligației, cu daune interese de 20.000 euro, motivând acțiunea sa cu neexecutarea culpabilă de către pârâți a obligațiilor contractuale asumate, respectiv neconcesionarea către reclamant a 50 % din pachetul de acțiuni cumpărate de la SC C. SA și înstrăinate, precum și cu neîndeplinirea de către pârâtul S.M.

a formalităților necesare publicității prin R.C. Caraș Severin, pentru actul adițional la contract și pentru hotărârea A.G.A. a SC S.J.C.P. SRL Reșița din 26 iulie 1997, omisiune care a generat neproducerea de către aceste înscrisuri a efectelor juridice urmărite de reclamant, ca și cu nerestituirea decât în parte a sumei de 50.000 mărci germane, respectiv a sumei de 20000 mărci germane. Ulterior, reclamantul precizează capătul patrimonial al acțiunii sale în sensul că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 39.797 euro și daune interese rezultând din suma neachitată de 79.594 mărci germane exprimată în euro, plus daune interese. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții au invocat prescripția dreptului la acțiune atât cu referire la contractul de asociere cât și la plata efectuată la 26 august 1997 și la celelalte sume pretinse de reclamant, iar pârâtul S.M.

a invocat în plus și faptul că reclamantul a valorificat contra pârâtului un debit de 85.000 mărci germane plătit lui de către SC N.G.M.T., în urma unei somații de plată executate, respectiv ordonanța tribunalului Caraș Severin nr. 2184 din 19 august 2003, invocând de asemenea, cu referire la ordonanța menționată, și excepția autorității de lucru judecat, întrucât, pe fond, suma de 85.000 mărci germane, reprezintă creditare a reclamantului care a și încasat-o. Prin sentința civilă nr. 1690 din 25 mai 2004, Tribunalul Caraș Severin respinge acțiunea formulată de reclamant, respingând și excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției extinctive invocate de pârâți.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că nu există autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părțile din proces atât pentru lipsa de triplă identitate de părți, obiect și cauză, cauza nefiind identică, cât și pentru faptul că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2001, hotărârile pronunțate în procedura somației de plată nu au această calitate față de fondul raporturilor juridice dintre părți. Mai reține instanța de fond că termenul de prescripție de trei ani a dreptului de a cere rezoluțiunea contractului curge de la data de 15 iulie 2003 când O.R.C. Caraș Severin a comunicat reclamantului neexecutarea de către pârâtul S.M. a obligației de publicitare a hotărârii A.G.A.

și actului adițional la contract și că a fost întrerupt prin invitație la conciliere urmată de încheierea procesului verbal din 19 septembrie 2003, astfel că pretențiile reclamantului nu sunt prescrise la momentul înregistrării acțiunii. Mai arată instanța că pentru același motiv al interpretării procedurii prealabile chemării în judecată în termen legal, urmat de acțiunea reclamantului, nu poate fi invocată prescripția acțiunii patrimoniale fondată pe înțelegerea din 10 octombrie 2000. Instanța de fond reține de asemenea că între părți a intervenit o dare în plată și o remitere de datorie cu privire la achiziția și cesiunea de acțiuni ale SC C. SA și cu privire la toate pretențiile contractuale, astfel că nu există nici o neexecutare culpabilă a contractului de către pârâți ci un acord al părților în vederea stingerii contractului, astfel că aceștia nu datorează reclamantului nici daune interese.

Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală cu motivarea că instanța a atribut înscrisurilor intitulate „declarație” din 5 aprilie 2000, respectiv „proces verbal” din 10 octombrie 2000 valoarea unor acte juridice precum dare în plată, respectiv remitere de datorie în condițiile în care cele două înscrisuri nu întrunesc condițiile de formă și de fond pentru a produce efectele juridice pe care legea le prevede. Prin decizia civilă nr. 304/COM/A din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând că pârâții au restituit reclamantului în totalitate sumele datorate dar în mai multe tranșe, și că reclamantul nu a făcut dovada imposibilității realizării obligațiilor impuse pârâtului prin contractul de asociere.

Nemulțumit de soluție, reclamantul a formulat recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și admiterea în totalitate a acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului său, reclamantul recurent arată că instanța de apel a ignorat natura actului juridic încheiat între părți și scopul urmărit de reclamant prin acesta, respectiv acela de a deveni acționar al SC C. SA, prin cesionarea pachetului de acțiuni achiziționat de pârât cu banii furnizați de reclamant, obligație neexecutată.

Recurentul critică instanța de apel și pentru faptul că nu a analizat motivele de apel formulate de reclamant, nu a judecat apelul, considerentele deciziei recurate fiind sumare și contradictorii, a ignorat probele și a reținut greșit că suma pretinsă de reclamant a fost achitată de pârât care și-a îndeplinit obligațiile contractuale și reia, pentru aceste rațiuni, motivele invocate în apel. La data de 12 ianuarie 2005, recurentul formulează o precizare la motivele de recurs arătând că pârâtul a recunoscut prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond că pentru plățile efectuate în contul datoriei nu s-au întocmit chitanțe, procese verbale sau alte asemenea înscrisuri, ceea ce ar proba că nici chiar pârâtul din cauză nu atribuie procesului verbal din 10 octombrie 2000 valoarea unui act de dare în plată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul S.M. cere respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat solicitând și cheltuieli de judecată, conform actelor justificative depuse la dosar. Și pârâta SC S.J.C.P. SRL solicită prin întâmpinarea depusă la dosar respingerea recursului ca nefondat, menținându-se ca legale și temeinice hotărârile atacate. Din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că deși reclamantul recurent a fost citat, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru aferentă recursului, în sumă de 20.932.653 lei și timbru judiciar de 50.000 lei, acesta nu a dat curs obligației sale legale de timbrare a cererii formulate, așa cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., ale art. 11 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și ale O.U.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar. Dat fiind că recurentul reclamanta S.S.G. nu s-a conformat dispozițiilor legale menționate și nici nu a făcut cerere de asistență judiciară, conform art. 76 C. proc. civ., urmează ca recursul formulat de acesta să fie anulat ca netimbrat, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 menționată mai sus. Netimbrarea recursului face imposibilă examinarea oricărei cereri ulterioare formulate de recurent. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentul reclamant va fi obligat să plătească intimatului pârât S.M. suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul S.S.G., împotriva deciziei civile nr. 304/COM/A din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă pe reclamant să plătească pârâtului S.M. suma de 10.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.