ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2980/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 10

noiembrie 2003, reclamantul S.S.G. a chemat în judecată pe pârâții S.M. și SC

S.J.C.P. SRL Reșița, solicitând instanței să pronunțe rezoluțiunea contractului

de asociere din 26 iulie 1997, autentificat de B.N.P. N.C., obligarea pârâților

la restituirea sumei de 35.200 euro (echivalentul a 70.406 mărci germane) sau

contravaloarea în lei a obligației, cu daune interese de 20.000 euro, motivând

acțiunea sa cu neexecutarea culpabilă de către pârâți a obligațiilor

contractuale asumate, respectiv neconcesionarea către reclamant a 50 % din

pachetul de acțiuni cumpărate de la SC C. SA și înstrăinate, precum și cu

neîndeplinirea de către pârâtul S.M. a formalităților necesare publicității

prin R.C. Caraș Severin, pentru actul adițional la contract și pentru hotărârea

A.G.A. a SC S.J.C.P. SRL Reșița din 26 iulie 1997, omisiune care a generat

neproducerea de către aceste înscrisuri a efectelor juridice urmărite de

reclamant, ca și cu nerestituirea decât în parte a sumei de 50.000 mărci

germane, respectiv a sumei de 20000 mărci germane.

Ulterior, reclamantul precizează

capătul patrimonial al acțiunii sale în sensul că solicită obligarea pârâților

la plata sumei de 39.797 euro și daune interese rezultând din suma neachitată

de 79.594 mărci germane exprimată în euro, plus daune interese.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

pârâții au invocat prescripția dreptului la acțiune atât cu referire la

contractul de asociere cât și la plata efectuată la 26 august 1997 și la

celelalte sume pretinse de reclamant, iar pârâtul S.M. a invocat în plus și

faptul că reclamantul a valorificat contra pârâtului un debit de 85.000 mărci

germane plătit lui de către SC N.G.M.T., în urma unei somații de plată

executate, respectiv ordonanța tribunalului Caraș Severin nr. 2184 din 19

august 2003, invocând de asemenea, cu referire la ordonanța menționată, și

excepția autorității de lucru judecat, întrucât, pe fond, suma de 85.000 mărci

germane, reprezintă creditare a reclamantului care a și încasat-o.

Prin sentința civilă nr. 1690 din 25

mai 2004, Tribunalul Caraș Severin respinge acțiunea formulată de reclamant,

respingând și excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției

extinctive invocate de pârâți.

Pentru a decide astfel, instanța de

fond a reținut că nu există autoritate de lucru judecat cu privire la fondul

raporturilor juridice dintre părțile din proces atât pentru lipsa de triplă

identitate de părți, obiect și cauză, cauza nefiind identică, cât și pentru

faptul că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2001, hotărârile pronunțate în

procedura somației de plată nu au această calitate față de fondul raporturilor

juridice dintre părți.

Mai reține instanța de fond că

termenul de prescripție de trei ani a dreptului de a cere rezoluțiunea contractului

curge de la data de 15 iulie 2003 când O.R.C. Caraș Severin a comunicat

reclamantului neexecutarea de către pârâtul S.M. a obligației de publicitare a

hotărârii A.G.A. și actului adițional la contract și că a fost întrerupt prin

invitație la conciliere urmată de încheierea procesului verbal din 19

septembrie 2003, astfel că pretențiile reclamantului nu sunt prescrise la

momentul înregistrării acțiunii.

Mai arată instanța că pentru același

motiv al interpretării procedurii prealabile chemării în judecată în termen

legal, urmat de acțiunea reclamantului, nu poate fi invocată prescripția

acțiunii patrimoniale fondată pe înțelegerea din 10 octombrie 2000.

Instanța de fond reține de asemenea

că între părți a intervenit o dare în plată și o remitere de datorie cu privire

la achiziția și cesiunea de acțiuni ale SC C. SA și cu privire la toate

pretențiile contractuale, astfel că nu există nici o neexecutare culpabilă a

contractului de către pârâți ci un acord al părților în vederea stingerii

contractului, astfel că aceștia nu datorează reclamantului nici daune interese.

Împotriva sentinței instanței de

fond, a declarat apel reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală cu

motivarea că instanța a atribut înscrisurilor intitulate „declarație” din 5

aprilie 2000, respectiv „proces verbal” din 10 octombrie 2000 valoarea unor

acte juridice precum dare în plată, respectiv remitere de datorie în condițiile

în care cele două înscrisuri nu întrunesc condițiile de formă și de fond pentru

a produce efectele juridice pe care legea le prevede.

Prin decizia civilă nr. 304/COM/A

din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant,

reținând că pârâții au restituit reclamantului în totalitate sumele datorate

dar în mai multe tranșe, și că reclamantul nu a făcut dovada imposibilității

realizării obligațiilor impuse pârâtului prin contractul de asociere.

Nemulțumit de soluție, reclamantul a

formulat recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și admiterea în

totalitate a acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea recursului său,

reclamantul recurent arată că instanța de apel a ignorat natura actului juridic

încheiat între părți și scopul urmărit de reclamant prin acesta, respectiv

acela de a deveni acționar al SC C. SA, prin cesionarea pachetului de acțiuni

achiziționat de pârât cu banii furnizați de reclamant, obligație neexecutată.

Recurentul critică instanța de apel

și pentru faptul că nu a analizat motivele de apel formulate de reclamant, nu a

judecat apelul, considerentele deciziei recurate fiind sumare și

contradictorii, a ignorat probele și a reținut greșit că suma pretinsă de

reclamant a fost achitată de pârât care și-a îndeplinit obligațiile

contractuale și reia, pentru aceste rațiuni, motivele invocate în apel.

La data de 12 ianuarie 2005,

recurentul formulează o precizare la motivele de recurs arătând că pârâtul a

recunoscut prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond că pentru plățile

efectuate în contul datoriei nu s-au întocmit chitanțe, procese verbale sau

alte asemenea înscrisuri, ceea ce ar proba că nici chiar pârâtul din cauză nu

atribuie procesului verbal din 10 octombrie 2000 valoarea unui act de dare în

plată.

Prin întâmpinarea formulată în

cauză, pârâtul S.M. cere respingerea recursului declarat de reclamant ca

nefondat solicitând și cheltuieli de judecată, conform actelor justificative

depuse la dosar.

Și pârâta SC S.J.C.P. SRL solicită

prin întâmpinarea depusă la dosar respingerea recursului ca nefondat, menținându-se

ca legale și temeinice hotărârile atacate.

Din verificarea lucrărilor dosarului

rezultă că deși reclamantul recurent a fost citat, cu mențiunea de a depune

taxa judiciară de timbru aferentă recursului, în sumă de 20.932.653 lei și

timbru judiciar de 50.000 lei, acesta nu a dat curs obligației sale legale de

timbrare a cererii formulate, așa cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin.

(2) C. proc. civ., ale art. 11 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare

de timbru și ale O.U.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar.

Dat fiind că recurentul reclamanta S.S.G.

nu s-a conformat dispozițiilor legale menționate și nici nu a făcut cerere de

asistență judiciară, conform art. 76 C. proc. civ., urmează ca recursul

formulat de acesta să fie anulat ca netimbrat, potrivit art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 menționată mai sus.

Netimbrarea recursului face

imposibilă examinarea oricărei cereri ulterioare formulate de recurent.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurentul reclamant va fi obligat să plătească intimatului pârât S.M. suma de

10.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de reclamantul S.S.G., împotriva deciziei civile nr. 304/COM/A din 11

octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Obligă pe reclamant să plătească

pârâtului S.M. suma de 10.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 mai 2005.