ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4426/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 887 din 15

decembrie 2003, Judecătoria Răcari a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a IPJ Dâmbovița, a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, a admis în parte cererea formulată de reclamant, în

contradictoriu cu pârâtele B.N.R., sucursala Prahova, și Ministerul Finanțelor

Publice și a fost obligată pârâta B.N.R. să îi restituie reclamantului 8 ducați

austrieci Frantz Iosif emisie 1915, în greutate de 111,68 grame, un medalion în

greutate de 29,83 grame, un alt medalion cu lănțișor în greutate de 11,27

grame, două verighete gravate cu modele florale în greutate de 14,09 grame și

un ghiul bărbătesc în greutate de 12,03 grame sau contravaloarea bunurilor,

calculată la prețul practicat de B.N.R.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantului i-au fost confiscate abuziv

bunurile identificate în procesele-verbale încheiate la 30 octombrie 1980 și 5

noiembrie 1980. Măsura a fost abuzivă, deoarece reclamantului i-a fost

confiscată suma de bani obținută din săvârșirea infracțiunii pentru care a fost

condamnat, iar pentru bunurile din metale prețioase s-a dispus confiscarea, în

conformitate cu prevederile Decretului nr. 244/1978, instanța reținând că, deși

bunurile nu au fost dobândite cu sume obținute prin săvârșirea infracțiunii,

confiscarea se impune în raport cu dispozițiile art. 57 din decret. În acest act

normativ, cu privire la ducați, art. 14 alin. (1) lit. a) prevedea că deținerea

lor licită era limitată la două cazuri: când erau cuprinși în salbe sau, deși

necuprinși în salbe, aveau destinația de podoabă.

Reține instanța, că prin modul de

reglementare a restituirii obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase,

s-a urmărit evitarea oricăror restrângeri sau limitări, pentru ca astfel

caracterul reparatoriu al dispozițiilor legale să fie complet.

De aceea, reclamantul este

îndreptățit la restituirea bunurilor preluate abuziv.

Se mai reține, că excepția lipsei

calității procesuale pasive a IPJ Dâmbovița este întemeiată, pentru că,

raportat la prevederile art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003, nu există

identitate între această instituție și cea obligată să răspundă față de

reclamant, iar restituirea bunurilor se face, potrivit art. 34 alin. (2) din O.U.G.

nr. 190/2000, în natură și numai atunci când bunurile nu se mai găsesc în fizic

se acordă despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 799 din 19

martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția invocată de Ministerul

Finanțelor Publice D.G.F.P.C.F.S. Prahova și a respins apelul declarat de

pârâta B.N.R., sucursala Prahova, împotriva acestei hotărâri, reținând că

reclamantul a făcut dovada că bunurile confiscate i-au fost preluate, ca măsură

de siguranță, prin hotărârea penală, în baza dispozițiilor art. 47 din Decretul

nr. 244/1978. Preluarea a fost abuzivă, pentru că bunurile aveau destinația de

a fi folosite de familia reclamantului și nu de a fi comercializate.

Se mai reține că Ministerul

Finanțelor Publice D.G.F.P.C.F.S. Prahova nu are calitate procesuală pasivă,

deoarece, în litigiile prevăzute de art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 190/2000,

reprezentarea statului este asigurată de B.N.R. .

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta B.N.R., sucursala Prahova, care arată că motivul de

recurs este identic cu cel invocat la instanța de apel și susține că în

custodia B.N.R. nu au fost depuse bunurile care fac obiectul acțiunii. Bunurile

au fost depuse pe numele altor persoane care nu au calitatea de părți în

proces.

Recursul este inadmisibil.

Articolul 282

1

C. proc.

civ., anterior modificării prin art. 1 pct. 4 din Legea nr .195/2004, avea

următorul conținut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în

primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de

întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun

mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii,

cele referitoare la înregistrările de stare civilă, luarea măsurilor

asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.

Potrivit textului citat, hotărârile

date în cererile privind obligația de predare a unor bunuri mobile în valoare

de până la 200 milioane lei inclusiv nu erau supuse apelului.

Or, în prezenta cauză, reclamantul,

prin acțiunea formulată pe cale principală, a cerut ca pârâtele să fie obligate

să-i restituie mai multe obiecte din aur, în greutate de 178,90 grame, a căror

valoare este de până la 200 milioane.

De aceea, acțiunea se încadrează în

cererile prevăzute de art. 282

1

C. proc. civ., iar hotărârea

pronunțată de instanța de fond era supusă numai recursului.

Greșeala curții de apel de a

califica drept apel calea de atac folosită de pârâtă, nu îi deschide acesteia

calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege și nu de

judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar

asupra hotărârii pronunțate de judecătorie dreptul pârâtei la exercițiul

singurei căi de atac prevăzută de lege s-a stins, neputând fi declarat un nou

recurs doar pentru faptul calificării greșite a căii de atac folosite inițial.

În raport de conținutul cererii de

recurs s-a invocat și nulitatea recursului, însă, pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca inadmisibil. Rezolvarea cu prioritate a excepției

inadmisibilității face inutilă analiza excepției privind nulitatea recursului

declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

B.N.R., sucursala județeană Prahova, împotriva deciziei civile nr. 799 din 19

martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.