ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4426/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 887 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Răcari a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ Dâmbovița, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis în parte cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele B.N.R., sucursala Prahova, și Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligată pârâta B.N.R. să îi restituie reclamantului 8 ducați austrieci Frantz Iosif emisie 1915, în greutate de 111,68 grame, un medalion în greutate de 29,83 grame, un alt medalion cu lănțișor în greutate de 11,27 grame, două verighete gravate cu modele florale în greutate de 14,09 grame și un ghiul bărbătesc în greutate de 12,03 grame sau contravaloarea bunurilor, calculată la prețul practicat de B.N.R.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantului i-au fost confiscate abuziv bunurile identificate în procesele-verbale încheiate la 30 octombrie 1980 și 5 noiembrie 1980. Măsura a fost abuzivă, deoarece reclamantului i-a fost confiscată suma de bani obținută din săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar pentru bunurile din metale prețioase s-a dispus confiscarea, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 244/1978, instanța reținând că, deși bunurile nu au fost dobândite cu sume obținute prin săvârșirea infracțiunii, confiscarea se impune în raport cu dispozițiile art. 57 din decret. În acest act normativ, cu privire la ducați, art. 14 alin. (1) lit. a) prevedea că deținerea lor licită era limitată la două cazuri: când erau cuprinși în salbe sau, deși necuprinși în salbe, aveau destinația de podoabă.

Reține instanța, că prin modul de reglementare a restituirii obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase, s-a urmărit evitarea oricăror restrângeri sau limitări, pentru ca astfel caracterul reparatoriu al dispozițiilor legale să fie complet. De aceea, reclamantul este îndreptățit la restituirea bunurilor preluate abuziv. Se mai reține, că excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ Dâmbovița este întemeiată, pentru că, raportat la prevederile art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003, nu există identitate între această instituție și cea obligată să răspundă față de reclamant, iar restituirea bunurilor se face, potrivit art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 190/2000, în natură și numai atunci când bunurile nu se mai găsesc în fizic se acordă despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 799 din 19 martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția invocată de Ministerul Finanțelor Publice D.G.F.P.C.F.S. Prahova și a respins apelul declarat de pârâta B.N.R., sucursala Prahova, împotriva acestei hotărâri, reținând că reclamantul a făcut dovada că bunurile confiscate i-au fost preluate, ca măsură de siguranță, prin hotărârea penală, în baza dispozițiilor art. 47 din Decretul nr. 244/1978. Preluarea a fost abuzivă, pentru că bunurile aveau destinația de a fi folosite de familia reclamantului și nu de a fi comercializate. Se mai reține că Ministerul Finanțelor Publice D.G.F.P.C.F.S. Prahova nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, în litigiile prevăzute de art. 34 alin. (1) din O.U.G.

nr. 190/2000, reprezentarea statului este asigurată de B.N.R. . Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B.N.R., sucursala Prahova, care arată că motivul de recurs este identic cu cel invocat la instanța de apel și susține că în custodia B.N.R. nu au fost depuse bunurile care fac obiectul acțiunii. Bunurile au fost depuse pe numele altor persoane care nu au calitatea de părți în proces. Recursul este inadmisibil. Articolul 282 1 C. proc. civ., anterior modificării prin art. 1 pct. 4 din Legea nr .195/2004, avea următorul conținut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.

Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligația de predare a unor bunuri mobile în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv nu erau supuse apelului. Or, în prezenta cauză, reclamantul, prin acțiunea formulată pe cale principală, a cerut ca pârâtele să fie obligate să-i restituie mai multe obiecte din aur, în greutate de 178,90 grame, a căror valoare este de până la 200 milioane. De aceea, acțiunea se încadrează în cererile prevăzute de art. 282 1 C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată de instanța de fond era supusă numai recursului.

Greșeala curții de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de pârâtă, nu îi deschide acesteia calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege și nu de judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate de judecătorie dreptul pârâtei la exercițiul singurei căi de atac prevăzută de lege s-a stins, neputând fi declarat un nou recurs doar pentru faptul calificării greșite a căii de atac folosite inițial. În raport de conținutul cererii de recurs s-a invocat și nulitatea recursului, însă, pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca inadmisibil. Rezolvarea cu prioritate a excepției inadmisibilității face inutilă analiza excepției privind nulitatea recursului declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta B.N.R., sucursala județeană Prahova, împotriva deciziei civile nr. 799 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.