ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4468/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 48 din 12 februarie 2004, Judecătoria Lipova a

admis acțiunea formulată de reclamanta R.D. împotriva pârâtei Banca Națională a

României și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.890.119 lei

contravaloarea ducatului mare austriac emis în 1915, de 13,96 gr., confiscat în

anul 1972; a respins acțiunea față de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice ca

îndreptățită împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 838 din 30 aprilie

2004, a admis apelul declarat împotriva sentinței, de către Banca

Națională a României și

aderarea la apel a reclamantei R.D., a schimbat în parte sentința în sensul că

a admis în parte acțiunea și a obligat Banca Națională a României să restituie

reclamantei un ducat mare austriac, emis în 1915, în greutate de 13,96 gr. din

aur, cu un orificiu de 3 mm, sau contravaloarea metalului fin prețios conținut,

calculată la data plății, conform prețului practicat de apelanta Banca

Națională a României; a menținut în rest celelalte dispoziții.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara considerând-o nelegală, întrucât s-a făcut o greșită aplicare a

prevederilor art. 282

1

C. proc. civ.

, fiind dată cu încălcarea

competenței ca efect al neverificării naturii juridice a căii de atac.

Recursul este fondat.

În adevăr, potrivit prevederilor art. 282

1

C. proc. civ., în redactarea

avută la data judecării cauzei, hotărârile judecătorești date în primă

instanță, în cauzele având ca obiect predarea unui bun mobil în valoare de până

la 200 milioane lei, nu sunt supuse apelului.

Așadar, cum în speță valoarea obiectului cererii este de 5.820.119 lei,

rezultă că hotărârea primei instanțe era supusă numai căii de atac a

recursului.

Așa fiind, urmează ca, admițându-se recursul, să fie casată hotărârea

atacată și, în raport de prevederile art. II din Legea nr. 195/2004 cauza să

fie trimisă Tribunalului Timiș, ca instanță competentă în acest sens pentru judecata

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva deciziei civile nr.

838 din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara pe care o casează și trimite

cauza la Tribunalul Timiș pentru judecarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.