Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Instanța
Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
Data
5 aprilie 2005

Decizia nr. 2237/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 716/2004 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta C.N. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a contestat hotărârea nr. 10572/10037 din 20 februarie 2004, emisă de pârâtă, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost refugiată din Bucovina de Nord, din anul 1943, până în anul 1944. Prin sentința civilă nr. 716 din 31 martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât aceasta nu a făcut dovada că a fost nevoită să părăsească Bucovina de Nord, în anul 1943, datorită persecuției din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta C.N., susținând că în mod greșit, instanța de fond i-a respins acțiunea, întrucât este beneficiara dispozițiilor Legii nr. 189/2000. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță, pentru următoarele considerente: În baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Curtea de Apel București va dispune suplimentarea probatoriilor, eventual, prin solicitarea de înscrisuri oficiale de la Arhivele Naționale și de la Biroul de Refugiați sau declarații ale martorilor care să facă dovada refugiului din motive etnice.

Pe de altă parte, instanța de trimitere va mai avea în vedere și precizarea perioadei de refugiu și a localității de refugiu, întrucât atât din declarațiile martorilor existente la dosarul de fond, cât și din acțiunea inițială, nu se evidențiază cu certitudine perioada de refugiu și localitatea de refugiu, pentru care reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În consecință, Curtea, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

DECIDE Admite recursul declarat de C.N., împotriva sentinței nr. 716 din data de 31 martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.