ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3489/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prima instanță

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul B.F.D. a formulat contestație împotriva actului

administrativ cu caracter individual, fișă evaluare/Anexa 2 emis de I.G.P.F.R.,

solicitând anularea acestuia.

În motivarea contestației a arătat

că fișa de evaluare prin care i s-a acordat calificativul „bine” a fost întocmită

cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 300/2004 al ministrului

administrației și internelor, art. 83 și 89 în sensul că în cuprinsul acestei

fișe nu au fost trecute constatările și concluziile asupra conținutului

evaluării, condiție obligatorie și esențială și de asemenea punctajele acordate

nu au fost motivate în niciun fel.

Acordarea calificativului la

indicatorii de evaluare a susținut reclamantul, nu prezintă o constantă a

aprecierii, ceea ce duce la caracterul tendențios al aprecierii.

În cursul anului 2007, a fost recompensat trimestrial pentru activitatea desfășurată, pentru participarea la

activități sportive, ceea ce denotă faptul că aceste sume au fost acordate

pentru rezultate foarte bune, recompensele bănești fiind acordate cadrelor cu

merite deosebite.

A mai susținut, de asemenea, că a

contestat fișa de evaluare, iar ședința pentru soluționarea contestației, deși

trebuia să aibă loc la data de 23 ianuarie 2008 a avut loc abia pe 28 ianuarie 2008, fără a fi invitat sau măcar anunțat și în condiții de

constituire nelegală a Comisiei de soluționare a contestației, respectiv în

lipsa președintelui Comisiei.

A arătat că soluționarea contestației

sale s-a realizat cu depășirea termenului prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. c)

din Ordinul nr. 300/2004.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2245 din 27

mai 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.F.D. în

contradictoriu cu I.G.P.F. – D.C.I.T., în sensul că a anulat Fișa de evaluare

încheiată pentru perioada 1 decembrie 2006 – 30 noiembrie 2007 privind

activitatea reclamantului cu consecința reevaluării acestuia de către pârât.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Conform art. 83 alin. (1) din O.M.A.I.

nr. 300/2004 privind activitatea de management, resurse umane în unitățile

Ministerului Administrației și Internelor „evaluarea personalului se

realizează, de regulă, de către șeful/comandantul nemijlocit și se aprobă de

șeful/comandantul ierarhic al acestuia care va înscrie în fișa/raportul de

evaluare punctajele propuse sau acordate, constatările și concluziile asupra

conținutului evaluării, precum și calificativul propus, respectiv acordat”.

Întrucât cerința înscrierii în fișa

de evaluare a constatărilor și concluziilor asupra conținutului evaluării este prevăzută

expres de articolul susmenționat, nerespectarea ei echivalează cu încălcarea principiului

legalității actelor administrative. Totodată, lipsa constatărilor și

concluziilor asupra evaluării pune reclamantul în situația de a nu cunoaște

temeiurile concrete avute în vedere de cel care i-a acordat calificativul și de

a-și formula apărările cu privire la aceste temeiuri, afectându-se dreptul la

apărare. De asemenea, instanța de judecată este pusă în imposibilitate de a

exercita controlul asupra fundamentelor acordării calificativului de către cel îndrituit

prin lege în acest sens.

Or, în cauză, din examinarea fișei

de evaluare a reclamantului se reține lipsa totală a constatărilor și

concluziilor asupra evaluării din partea persoanei care a aprobat

calificativul, încălcându-se principiile legalității și motivării actului

administrativ, precum și cel al dreptului de apărare al reclamantului, aspect

ce atrage nulitatea absolută a fișei de evaluare contestată.

În ceea ce privește invocarea de

către reclamant a nerespectării termenului prevăzut de art. 87 alin. (1) lit.

c) din O.M.A.I. nr. 300/2004, prima instanță a reținut că acest termen a fost

stabilit din rațiuni organizatorice, astfel că încălcarea lui nu poate atrage

sancțiunea nulității soluției date contestației administrative.

Instanța de recurs

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul I.G.P.F.

În motivele de recurs a susținut că

la întocmirea fișei de evaluare s-a respectat metodologia legală, că lipsa

constatărilor și concluziilor asupra evaluării din partea persoanei care a

aprobat evaluarea, așa cum reglementează art. 83 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 300/2004,

precum și nemotivarea actului nu sunt în măsură să schimbe calificativul

acordat și nici nu sunt întemeiate.

Înalta Curte, din examinarea

motivelor de recurs, a acțiunii și a legislației aplicabile, constată că recursul

este nefondat.

Instanța de fond a reținut din

observarea nemijlocită a fișei de evaluare că aceasta nu este motivată și că nu

s-a ascultat opinia celui evaluat.

În cadrul motivelor de recurs nu

s-au combătut constatările instanței de fond, ci s-a apreciat că atât nemotivarea

cât și neascultarea persoanei evaluate nu sunt de natură a conduce la acordarea

altui calificativ.

Instanța de control judiciar

apreciază că sentința pronunțată de Curtea de apel este legală.

Potrivit art. 83 alin. (1) din O.M.A.I.

nr. 300/2004 evaluarea se realizează de șeful sau comandantul direct și se

aprobă de șeful/comandantul ierarhic superior al acestuia.

Fiecare dintre persoanele

nominalizate expres în ordin trebuie să înscrie în fișa sau raportul de

evaluare punctajele pe care le-au propus sau acordat, și constatările și

concluziile asupra conținutului evaluării, precum și calificativul propus și

respectiv acordat.

Norma de drept care reglementează

modul de evaluare are caracter imperativ, iar sancțiunea aplicabilă în cazul nesocotirii

unei norme imperative este nulitatea actului.

Lipsa constatărilor și a

concluziilor echivalează, așa cum întemeiat a reținut judecătorul fondului, cu

nemotivarea actului administrativ, încălcându-se astfel principiul

obligativității motivării actelor administrative, consacrat și în art. 41 alin.

(1) lit. c) din C.D.F.U.E., text care în baza art. 11 și 20 din Constituția

României are aplicabilitate directă în ordinea juridică internă.

De asemenea, și neascultarea

persoanei implicate în evaluare este o altă cauză de nulitate a actului,

întrucât norma care impune ascultarea celui evaluat are caracterul unei norme

imperative.

De altfel, atât obligativitatea

motivării actului cât și aceea a ascultării persoanei evaluate se constituie în

garanții conferite angajatului pentru evitarea arbitrariului, a exercitării

unor puteri discreționare ale autorităților.

Înalta Curte arată că potrivit art. 41

din C.D.F.U.E., dreptul la bună administrare, de care trebuie să beneficieze

cetățenii U.E., include în principal dreptul oricărei persoane de a fi

ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să-i

aducă atingere și obligația administrației de a-și motiva deciziile.

Soluția pronunțată de instanța de

fond în sensul anulării fișei de evaluare și reevaluarea reclamantului - intimat

presupune efectuarea procedurii de evaluare cu respectarea cerințelor legii, în

sensul motivării constatărilor și concluziilor evaluatorului și celui care

aprobă evaluarea și de asemenea, ascultarea persoanei evaluate, potrivit

procedurii reglementate în Ordinul nr. 300/2004.

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de I.G.P.F.R. – D.C.I.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.G.P.F.R.

– D.C.I.T. împotriva sentinței nr. 2245 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2010.