ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5820/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5820/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3299 din 8

decembrie 2004, Tribunalul Sibiu, secția comercială a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC F.P.C. SRL în contradictor cu pârâta SC S.C.E. SRL

și, în consecință, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Sibiu,

obligând-o la daune cominatorii de 15.000.000 lei /zi de întârziere în caz de

neexecutare de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executare.

În motivarea sentinței s-a reținut

că reclamanta este proprietara imobilului din litigiu, conform C.F., iar pârâta

folosește acest imobil în baza contractului de locație de gestiune încheiat la

1 august 2004 cu SC A. SA, fost proprietar pe o durată de 10 ani.

Titlul de locație al pârâtei nu este

însă opozabil reclamantei el nefiind notat în C.F. și nici înregistrat la

organele fiscale așa încât prevederile art. 1443-1444 C. civ., în ce privește

instituirea dreptului de retenție nu sunt aplicabile.

S-a mai reținut că prin sentința nr.

551/2004 a Tribunalului Sibiu s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil la

cererea reclamantei dar că fiind dată pe cale de ordonanță președințială ea nu

constituie autoritate de lucru judecat, ca pe rolul aceleiași instanțe se află

dosarul nr. 3960/2004 între aceleași părți pentru constatarea investițiilor și

instituirea unui drept de retenție, pârâta fiind obligată la daune cominatorii,

conform art. 1075 C. com.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, prin decizia nr. 53/ A din 11 martie 2005 a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâtă.

Critica apelantei pârâte cu privire

la ignorarea existenței unei hotărâri judecătorești care i-a conferit posesia

provizorie a fost înlăturată reținându-se că termenul până la care aceasta i-a

fost acordată a fost atins, soluția de anulare ca netimbrată a cererii de

obligare la contravaloarea investițiilor și instituirea dreptului de reteține

rămânând definitivă.

S-a mai reținut că la data

încheierii contractului de locațiune, 1 august 2001, locatorul SC A. SA Sibiu

nu mai era proprietarul imobilului, acesta fiind vândut reclamantei la

licitația din 17 aprilie 2001, contractul neîndeplinind nici condiția

opozabilității conform Legii nr. 7/1996.

În ce privește critica aplicării

daunelor cominatorii, instanța de apel a apreciat că acestea neavând caracter

de despăgubire, fiind un mijloc de constrângere în executarea obligației de

evacuare, nu exclud apelarea la executarea silită.

În contra acestei decizii reclamanta

SC S.C.E. SRL Sibiu a declarat recurs invocând generic motivele prevăzute de art.

304 pct. 3, 8, 9 și 10 C. proc. civ., arătând că:

- obiectul pricinii, evacuarea,

neavând izvorul într-un fapt de comerț ci într-un act juridic civil, competența

materială de soluționare a litigiului aparține judecătoriei iar nu

tribunalului;

- posesia provizorie asupra

imobilului i s-a acordat până la soluționarea irevocabilă a acțiunii din

dosarul nr. 3960/2004 al Tribunalului Sibiu, ori decizia dată a fost atacată cu

recurs;

- nu este posibilă acordarea de

daune cominatorii pentru o obligație care poate fi adusă la îndeplinire prin

executare silită, constituind o îmbogățire fără justă cauză.

Recursul nu este fondat.

actele juridice cu privire la imobil s-au apreciat a fi de natură civilă iar nu

comercială, perimetrul jurisdicției comerciale incluzând în interpretarea ce a

fost consacrată actele și faptele juridice privitoare la mobile.

Numai că, în speță, izvorul juridic

identificat și de recurentă, este contractul de locațiune al unui imobil

destinat activității comerciale, iar acest contract făcând parte din fondul de

comerț al părților contractante, comercianți, atrage competența instanței

comerciale de soluționare a acțiunii în speță, iar nu a celei civile, cum eronat

susține recurenta.

care nu au mai fost susținute cu ocazia concluziilor pe fond, nu pot fi nici

ele primite.

În ce privește existența unei

posesii provizorii asupra imobilului instituită printr-o hotărâre

judecătorească, recurenta nu a produs nici o dovadă în afirmarea continuității

ei la acest moment, cum nu a explicitat nici contextul îndeplinirii condițiilor

îmbogățirii fără justă cauză, daunele cominatorii, neavând caracter reparatoriu

în acest cadru procesual.

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S.C.E. SRL Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 53/ A din

11 martie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 6 decembrie 2005.