ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3595/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 846 din 17 martie 2004, a respins acțiunea formulată de A.P.P.S. în contradictoriu cu A.S.M.C.V. Mediaș, prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 4.860.000.000 lei, reprezentând penalități și efectuarea investiției, așa cum prevăd dispozițiile contractuale, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei /zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. S-a reținut că pârâta a făcut dovada că SC E. SA a făcut investiții în cursul anului 2000, în valoare de 9.971.000.000 lei, deci în plus cu 6.571 milioane lei, față de cât avea obligația (3400 milioane lei) iar în cei 4 ani a realizat un volum de investiții de 13726 milioane lei, față de 12400 milioane lei, cât s-a obligat prin contract.

Cât privește investițiile pentru anii 1997 – 1998, s-a reținut că nu pot face obiectul acestui litigiu, deoarece prin sentința civilă nr. 187/2001 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva aceleiași pârâte având ca obiect obligarea la investiții pentru anii 1997 și 1998, investiții prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare și ca atare operează autoritatea de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 243 din 1 octombrie 2004 a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat reținând că din examinarea clauzelor contractuale nu rezultă obligația strict personală a pârâtei pentru realizarea investițiilor din surse proprii, iar aceasta fiind o asociație nepatrimonială fără scop lucrativ, nu avea posibilitatea să efectueze volumul de investiții în schimb SC E. SA Mediaș a efectuat investiții de 12.400.000.000 lei în care este cuprinsă și valoarea celor 10 apartamente, așa cum s-a prevăzut în contractul încheiat între părți. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arătând că este nelegală, deoarece investițiile trebuiau efectuate de pârâtă și nu de SC E. SA Mediaș, iar documentele justificative depuse de pârâtă în dovedirea îndeplinirii obligației investiționale, nu sunt conforme cu dispozițiile legale, pentru că nu sunt ștampilate de un expert contabil și au mențiuni contrare prevederilor contractuale. Mai susține că acel certificat emis de cenzorii societății nu confirmă că partea din profit, repartizată la surse proprii de finanțare, cuvenită cumpărătorului a fost utilizată ca sursă pentru realizarea investițiilor, iar în legătură cu construirea celor 10 apartamente în certificatele prezentate ca documente justificative arată că nu s-a precizat dacă valoarea imobilelor respective este cuprinsă în volumul de investiții.

Recursul este fondat. A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S. a vândut A.S.M.C.V. din cadrul SC E. SA Mediaș 32 % din capitalul social al SC E. Mediaș. Conform art. 7.6 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între părți la 30 iunie 1996, modificat prin actele adiționale din 24 aprilie 1997, 11 august 1998 și 25 ianuarie 2000, cumpărătorul s-a obligat să investească în societate într-o perioadă de 5 ani, suma de 12400 milioane lei, cumulat pe perioade eșalonat, iar în caz de neîndeplinire a acestei obligații să plătească vânzătorului o penalitate de 30 % din suma neinvestită, calculată la sfârșitul fiecărui an și cumulat. De asemeni, prin art. 7.6.3 din același contract, cumpărătoarea s-a obligat să construiască 10 apartamente de locuit pentru salariați, în perioada 1996-2000, imobile care urmau să fie cuprinse în planul de investiții.

Rezultă așadar că obligația realizării investiției revenea pârâtei iar nu SC E. SA Mediaș, așa cum au reținut în mod eronat instanța de fond și instanța de apel, întrucât contractul de vânzare-cumpărare acțiuni se referă în mod expres la obligația pârâtei, iar nu la obligația societății cumpărate. De altfel toate documentele anexate certificatului semnat de cenzorii pârâtei fac dovada că investițiile au fost realizate de SC E. SA și achitate din sursele acesteia iar nu din sursele pârâtei. Referitor la suma pretinsă cu titlu de penalități, aceasta este calculată pentru anii 1998, 1998 și 2000, în total 4.860 milioane lei întrucât pentru anii 1997 și 1998, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei cu același obiect care a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil.

De asemeni, cu adresa pârâtei nr. 15303 din 12 noiembrie 2002, s-a făcut dovada că pârâta nu a îndeplinit nici obligația contractuală de a construi 10 apartamente pentru salariații societății, dar nu se cunoaște dacă valoarea acestor imobile este cuprinsă în volumul de investiții susmenționat. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părți și dispozițiile art. 973 C. civ., conform cărora creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar are dreptul la dezdăunare, Înalta Curte, în temeiul art. 304 alin. (3) C. proc.

civ., va admite recursul și va modifica decizia atacată, va admite apelul declarat de reclamantă și schimbând în tot sentința apelată va admite acțiunea obligând pârâta la plata sumei pretinse cu titlu de penalități dar și la efectuarea investițiilor la care s-a obligat sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100.000 lei pe zi de la data prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 243 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Modifică decizia atacată, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 846 din 17 martie 2004 a Tribunalului Sibiu, pe care o schimbă în tot și în consecință admite acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 4.860.000.000 lei penalități și la efectuarea investiției la care s-a obligat, prin clauza art. 7 pct. 6 contractul din 30 iulie 1996, încheiat de părți sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de la data prezentei. I revocabilă . Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.