ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1631/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 mai 2002 S.P.A.P. Sibiu, cu sediul în Sibiu, a chemat în judecată pe SC A. SRL, cu sediul în Sibiu și pe SC G. SA, cu sediul în Sibiu, solicitând a se constata nulitatea absolută a actului adițional aferent contractului de locație de gestiune încheiat la 8 februarie 1994 între cele două pârâte și evacuarea SC A. SRL, din spațiul pe care îl ocupă în Piața Rahova înscris în C.F., spațiul de 116 m.p. Prin acțiune reconvențională, formulată la 18 iunie 2002, SC A. SRL Sibiu, a chemat în judecată S.P.A.P. Sibiu, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 30.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la activul în discuție, instituirea unui drept de retenție asupra activului până la plata sumei datorate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

După ce Judecătoria Sibiu, sesizată cu cererile de care s-a făcut vorbire, prin sentința civilă nr. 4156 din 25 iunie 2002, la 22 octombrie 2002 reclamanta din cererea reconvențională și–a modificat această cerere, chemând în judecată și M.S., reprezentat prin P.M.S., cu sediul în Sibiu, județul Sibiu, alături de celălalt pârât reconvențional. Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, prin sentința civilă nr. 3367 pronunțată la 19 septembrie 2003, a admis în parte acțiunea principală și a admis cererea reconvențională, a constatat nulitatea absolută a actului adițional aferent contractului de locație (1994 dintre SC A. SRL Sibiu și SC G. SA, a obligat S.P.A.P. Sibiu și M.S., reprezentat prin P.M.S.

la contravaloarea investițiilor făcute de SC A. SRL la activul în discuție, în valoare de 228.000.000 lei, a instituit un drept de retenție asupra acestui activ, în favoarea SC A. SRL până la plata sumelor investite, a obligat S.P.A.P. Sibiu și M.S. prin P.M.S. către SC A. SRL, la 21.803.000 lei cheltuieli de judecată, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de SC A. SRL și SC G. SA și a respins capătul de cerere privind evacuarea SC A. SRL. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 35/ A din 16 februarie 2004, a admis apelurile formulate de M.S. și de S.P.A.P. Sibiu, a anulat procedura urmată în fața tribunalului și sentința pronunțată de această instanță și a fixat termen pentru judecarea cauzei.

La baza soluției a stat constatarea că reclamanta nu are calitate de subiect de drept, personalitate juridică, mai precis că nu a demonstrat calitatea sa deși i-au fost acordate mai multe termene în acest sens. Invocând teza a II-a a art. 297 alin. (2) C. proc. civ., cauza a fost reținută spre judecare. Împotriva hotărârii Curții de Apel Alba Iulia, au declarat recurs atât S.P.A.P. Sibiu, cât și SC A. SRL Sibiu. Invocând art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că are capacitate de exercițiu a drepturilor sale și, deci, calitate procesuală activă, fiind constituită prin hotărâre a Consiliului local, în temeiul art. 38 alin. (2) lit. i) și t) din Legea nr. 215/2001, conform art. 28 din Legea nr. 31/1954.

Solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare. SC A. SRL Sibiu, invocă art. 304 pct. 9 și 11 (abrogat din anul 2000), și arată că dovada personalității juridice a reclamantei se află la dosar încă de la fond, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la apelul său, iar sentința a fost desființată și în ce privește cererea reconvențională fără a-i fi contestată calitatea procesuală, că unul dintre pârâții reconvenționali are capacitate de exercițiu așa încât hotărârea nu trebuia desființată în ce-l privește, pentru acest motiv, că au fost desființate și actele procedurale ale M.S., deși partea nu a invocat acest lucru, iar sancțiunea prevăzută de lege este nulitatea relativă și că instanța de apel nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a P.M.S., lipsei capacității sale procesuale și tardivitatea apelului acestei părți.

Criticile sunt întemeiate. Conform art. 298, 258, 261 alin. (1) pct. 5 și 6 și art. 137 C. proc. civ., instanța are obligația să se pronunțe, explicit și nu implicit cum s-ar putea susține, asupra tuturor problemelor ridicate pe parcursul soluționării litigiului, dând prioritate excepțiilor procedurale invocate. În speță, s-a invocat excepția tardivității declarării apelului de către M.S., problemă care nu a fost rezolvată de instanță, deși primirea acestei susțineri făcea ca celelalte motive de apel, inclusiv cele referitoare la celelalte excepții, să nu mai poată fi examinate. Deși în cauză au fost formulate mai multe excepții, aflate în același rang de prioritate a examinării cu excepția însușită de instanță, acestea nu au fost examinate și soluționate de instanță.

Constatarea lipsei capacității de exercițiu și a calității procesuale active a reclamantei este greșită, dovada acestora aflându-se la dosar și conținând toate active pentru aducerea cărora s-au acordat termene în apel. În fine, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor apelurilor declarate în cauză. Dacă în ce privește apelurile P.M.S. și M.S. se poate susține că au fost făcute de aceiași parte, instanța nu s-a pronunțat cu privire la aderarea de către SC A. SRL la apelul reclamantei, admis de către instanță. Pentru motivele de mai sus, recursurile declarate în cauză urmează a fi admise, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casându-se decizia atacată și trimițându-se cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul S.P.A.P. Sibiu și de pârâta SC A. SRL Sibiu, împotriva deciziei nr. 35/ A din 16 februarie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare apelurilor la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2005.