ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 157 din 17 martie

2005 a Tribunalului Galați, inculpatul C.O. a fost condamnat, la o pedeapsă de

25.000.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5

lit. a) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul C.O. este administratorul

SC N. SRL Galați, societate care are ca obiect de activitate, producerea de

materiale de construcție, inclusiv carton bituminat.

Până în luna mai 2003, inculpatul a

fost distribuitor de produse al SC H. SA Vaslui, unitate producătoare de carton

bituminat, iar de la această dată, întrerupând activitatea cu SC H. SA Vaslui,

unitate producătoare de carton bituminat, iar de la această dată, întrerupând

activitatea cu SC H. SA, a început fabricarea cartonului bituminat.

Producând acest produs, carton

bituminat, la firma unde este administrator, a și pus în vânzare primele valuri

de carton bituminat fabricat pentru care a folosit emblema SC H. SA Vaslui și,

astfel, a vândut marfa fabricată de SC N. SRL Galați ca fiind marfă fabricată

de SC H. SA Vaslui.

Apelul declarat de inculpatul C.O. împotriva

acestei sentințe, apel prin care a invocat o serie de motive de nelegalitate, a

fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Galați, secția penală, prin

decizia penală nr. 446/ A din 9 noiembrie 2005.

Împotriva acestei din urmă decizii,

a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei și achitarea sa deoarece când a pus în vânzare cartonul

bituminat fabricat și vândut la un preț foarte mic, pentru testarea pieții, nu

cunoștea că valurile de carton aveau lipite etichete xeroxate cu firma SC H.

Vaslui, firmă aflată, de altfel, în faliment, încât nu exista nici interesul

pentru folosirea denumirii acestei firme.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor inculpatului,

actele dosarului arată că prima instanță a reținut în mod corect și cum era și

firesc, instanța de apel, a omologat, comiterea faptei imputate, de către inculpat,

cu vinovăție și că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

imputate.

Astfel, din plângerea și

declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate SC H. SA Vaslui, din

procesele verbale întocmite de organele de poliție, cu ocazia efectuării cercetării

la fața locului la SC M. SRL Tecuci și la SC R. SRL Tecuci, din copiile

facturilor fiscale depuse în dosarul de urmărire penală, din buletinul de

încercare nr. 10.525 din 27 iunie 2003 și din declarațiile martorilor V.N., D.I.,

P.G., B.C., T.C. și S.A. rezultă cu certitudine că inculpatul C.O. au produs

prin firma sa SC N. SRL Galați, carton bituminat, pe care l-a vândut folosind

emblema SC H. SA Vaslui.

Relevantă sub aspectul dovedirii

faptei și a vinovăției inculpatului este declarația martorului C.F., fiul

inculpatului, care a arătat că tatăl său a livrat către SC R.T. un număr de 136

șuruburi carton bituminat și către SC C. SRL Ivești, un număr de 70 șuruburi

carton bituminat, suluri de carton, pe care s-au aplicat copii xerox de pe

etichetele aparținând SC H. SA Vaslui.

Audiat, la urmărire ca și la instanță,

inculpatul a recunoscut că, începând cu luna mai 2003, a început să producă

prin firma SC N. SRL Galați carton bituminat și datorită faptului că încă nu

primise de la tipografie etichetele cu sigla societății sale, a valorificat

cartonul bituminat folosind copii xerox de pe etichetele aparținând SC H. SA

Vaslui.

Inculpatul C.O. nu avea cum să

obțină și să aplice pe sulurile de carton bituminat etichete cu emblema

societății firmei sale deoarece așa cum rezultă din nota de constatare din 2

octombrie 2003, nu avea autorizație pentru a fabrica acest produs și avea,

chiar interdicție, de a produce cartonul impregnat C.I. 300, până la obținerea

agrementului tehnic, conform cerințelor art. 12 din Legea nr. 10/1995 și atr.1 lit.

e) din H.G. nr. 766/1997.

Apărarea inculpatului, făcută

ulterior recunoașterii faptei, în sensul că etichetele xeroxate au fost

aplicate pe sulurile de carton de către un salariat al său, fără știrea sa, nu

poate fi acceptată, impunându-se a fi înlăturată, pe de o parte, față de declarația

fiului său, iar pe de altă parte, față de calitatea inculpatului de

administrator al firmei producătoare, calitate în baza căreia poartă

răspunderea juridică, inclusiv penală, pentru fapta comisă.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul inculpatului C.O., ca nefondat, și să-l respingă,

ca atare, menținând astfel, decizia penală nr. 446/ A din 9 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Galați.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.O. împotriva deciziei penale nr. 446/ A din 9

noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 martie 2006.