ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 986/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 35 din 8 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta R.A.E. în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Vălenii de Munte, Comisia județeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu intervenienții O.E., O.C. și N.E., precum și cu N.D., N.C., E.N., M.B., B.P., B.R. și B.V., au fost obligați intervenienții O.E., O.C. și N.E. să-i lase legatarei universale, în deplină proprietate suprafața de 84 mp teren, astfel cum a fost individualizată în anexa 2 a raportului de expertiză, a fost dispusă grănițuirea între proprietățile acestora, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de O.E., O.C.

și N.E., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalte persoane chemate în judecată și au fost obligați intervenienții la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă. Apelul declarat de intervenienți împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1194 din 16 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs intervenienții O.E., O.C. și N.E., încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că soluția instanței de fond, confirmată de curtea de apel, se bazează exclusiv pe concluziile raportului de expertiză tehnică, la întocmirea căruia nu au fost avute în vedere titlurile de proprietate ale părților, că în mod nejustificat le-au fost respinse obiecțiunile la expertiză, că instanța de apel, ca și prima instanță nu au motivat hotărârile pronunțate și că se impunea completarea probelor.

Recursul este nefondat. Prin cererea de intervenție formulată de O.E., O.C. și N.E. (fila 26 din dosarul judecătoriei), intervenienții au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză tehnică, probe ce au fost încuviințate și administrate în cauză, situație în care este neîntemeiată critica vizând necesitatea completării materialului probator. Instanțele și-au motivat soluțiile pe raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul A.F., pentru că aceasta este proba cea mai concludentă. Expertul tehnic a efectuat expertiza având în vedere titlurile de proprietate ale părților și a constatat că intervenienții au ocupat din proprietatea reclamantei suprafața de 84 mp. Este adevărat că, așa cum rezultă, din practicaua sentinței, intervenienta O.E.

a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care însă au fost respinse. În atare situație, intervenienții aveau posibilitatea de a solicita admiterea probei cu o nouă expertiză tehnică, cerere pe care însă nu au formulat-o. Așa fiind, în mod temeinic și-au bazat instanțele soluțiile pe expertiza tehnică efectuată. De altfel, cu ocazia dezbaterii recursului reclamanta a precizat că după pronunțarea hotărârii atacate, intervenienții și-au retras gardul la limita de hotar stabilită prin raportul de expertiză tehnică. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienții O.E., O.C. și N.E. împotriva deciziei nr. 1194 din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.