ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 986/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 35 din 8

ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte a fost admisă, în

parte, acțiunea formulată de reclamanta R.A.E. în contradictoriu cu pârâții

Consiliul local Vălenii de Munte, Comisia județeană Prahova de aplicare a Legii

nr. 18/1991, cu intervenienții O.E., O.C. și N.E., precum și cu N.D., N.C., E.N.,

M.B., B.P., B.R. și B.V., au fost obligați intervenienții O.E., O.C. și N.E.

să-i lase legatarei universale, în deplină proprietate suprafața de 84 mp

teren, astfel cum a fost individualizată în anexa 2 a raportului de expertiză,

a fost dispusă grănițuirea între proprietățile acestora, a fost respinsă

cererea de intervenție formulată de O.E., O.C. și N.E., a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a celorlalte persoane chemate în judecată și

au fost obligați intervenienții la plata cheltuielilor de judecată față de

reclamantă.

Apelul declarat de intervenienți

împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1194 din 16

aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii au

declarat recurs intervenienții O.E., O.C. și N.E., încadrându-l în prevederile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că soluția

instanței de fond, confirmată de curtea de apel, se bazează exclusiv pe

concluziile raportului de expertiză tehnică, la întocmirea căruia nu au fost

avute în vedere titlurile de proprietate ale părților, că în mod nejustificat

le-au fost respinse obiecțiunile la expertiză, că instanța de apel, ca și prima

instanță nu au motivat hotărârile pronunțate și că se impunea completarea

probelor.

Recursul este nefondat.

Prin cererea de intervenție

formulată de O.E., O.C. și N.E. (fila 26 din dosarul judecătoriei),

intervenienții au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză

tehnică, probe ce au fost încuviințate și administrate în cauză, situație în

care este neîntemeiată critica vizând necesitatea completării materialului

probator.

Instanțele și-au motivat soluțiile

pe raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul A.F., pentru că aceasta

este proba cea mai concludentă.

Expertul tehnic a efectuat expertiza

având în vedere titlurile de proprietate ale părților și a constatat că

intervenienții au ocupat din proprietatea reclamantei suprafața de 84 mp.

Este adevărat că, așa cum rezultă,

din practicaua sentinței, intervenienta O.E. a formulat obiecțiuni la raportul

de expertiză, care însă au fost respinse.

În atare situație, intervenienții

aveau posibilitatea de a solicita admiterea probei cu o nouă expertiză tehnică,

cerere pe care însă nu au formulat-o.

Așa fiind, în mod temeinic și-au

bazat instanțele soluțiile pe expertiza tehnică efectuată.

De altfel, cu ocazia dezbaterii

recursului reclamanta a precizat că după pronunțarea hotărârii atacate,

intervenienții și-au retras gardul la limita de hotar stabilită prin raportul

de expertiză tehnică.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de intervenienții O.E., O.C. și N.E. împotriva deciziei nr. 1194 din

16 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.