ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 306/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284 din 19

mai 2005, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului

U.V.

, prin care a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 96 din 12 martie 2003 a aceluiași tribunal.

Instanța a reținut că motivele

invocate de revizuient, nevinovăția pentru infracțiunile pentru care a fost

condamnat, în dovedirea cărora a propus ca martori pe fiica sa, parte vătămată

și soția sa, deși formal sunt întemeiate pe cazul prevăzut de art. 394 lit. a)

C. proc. pen., nu realizează condițiile cerute de lege.

Astfel, s-a constatat că deși se

invocă fapte noi, respectiv nevinovăția condamnatului ce ar rezulta din

declarațiile fiicei parte vătămată și a soției acestuia, în realitate cunoscute

de instanțe la soluționarea cauzei, fiind apărarea formulată de făptuitor.

Apoi, cele două persoane propuse

pentru susținerea nevinovăției sale au fost audiate de instanța de fond,

declarațiile acestora fiind luate în considerare la soluționarea cauzei.

În sfârșit, nu este apreciată ca

împrejurare nouă nici susținerea revizuientului în sensul că partea vătămată nu

a fost deflorată, raportul medico-legal nr. 1 din 3 ianuarie 2003 al S.M.L.

Prahova concluzionând că aceasta prezintă o ruptură veche, incompletă a

membranei himenale, a cărei dată de producere nu se poate preciza.

Apelul revizuientului a fost respins

prin decizia penală nr. 396 din 7 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către revizuient, solicitând casarea hotărârilor și, în

fond admiterea cererii de revizuire.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din dosar, prin

sentința penală nr. 94 din 12 martie 2003 Tribunalul Prahova l-a condamnat pe U.V.,

la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor

de viol și incest, parte vătămată fiind propria fiică minoră U.V.E.

Hotărârea a rămas definitivă prin

respingerea apelului și retragerea recursului de către condamnat.

Interpretarea dată de instanțe

prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., în raport de motivele invocate de

revizuient este corectă.

Deși a invocat împrejurări noi,

necunoscute de instanța fondului, în realitate revizuientul și-a susținut

nevinovăția în cursul judecății pe aceleași împrejurări, fiind astfel avute în

vedere apărările sale în cursul judecății.

Asemenea, mijloacele de probă cerute

a fi administrate în procedura revizuirii au fost administrate în cursul

judecății fondului și examinate la soluționarea cauzei.

Așa fiind și constatând că motivele

susținute de revizuient nu realizează condițiile cerute de nici unul dintre

cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., recursul

condamnatului U.V. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat revizuientul condamnat U.V. împotriva deciziei penale nr. 396 din 7

octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 ianuarie 2006.