ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 306/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 284 din 19 mai 2005, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului U.V. , prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 96 din 12 martie 2003 a aceluiași tribunal. Instanța a reținut că motivele invocate de revizuient, nevinovăția pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, în dovedirea cărora a propus ca martori pe fiica sa, parte vătămată și soția sa, deși formal sunt întemeiate pe cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., nu realizează condițiile cerute de lege. Astfel, s-a constatat că deși se invocă fapte noi, respectiv nevinovăția condamnatului ce ar rezulta din declarațiile fiicei parte vătămată și a soției acestuia, în realitate cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, fiind apărarea formulată de făptuitor.

Apoi, cele două persoane propuse pentru susținerea nevinovăției sale au fost audiate de instanța de fond, declarațiile acestora fiind luate în considerare la soluționarea cauzei. În sfârșit, nu este apreciată ca împrejurare nouă nici susținerea revizuientului în sensul că partea vătămată nu a fost deflorată, raportul medico-legal nr. 1 din 3 ianuarie 2003 al S.M.L. Prahova concluzionând că aceasta prezintă o ruptură veche, incompletă a membranei himenale, a cărei dată de producere nu se poate preciza. Apelul revizuientului a fost respins prin decizia penală nr. 396 din 7 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către revizuient, solicitând casarea hotărârilor și, în fond admiterea cererii de revizuire.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din dosar, prin sentința penală nr. 94 din 12 martie 2003 Tribunalul Prahova l-a condamnat pe U.V., la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, parte vătămată fiind propria fiică minoră U.V.E. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului și retragerea recursului de către condamnat. Interpretarea dată de instanțe prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., în raport de motivele invocate de revizuient este corectă. Deși a invocat împrejurări noi, necunoscute de instanța fondului, în realitate revizuientul și-a susținut nevinovăția în cursul judecății pe aceleași împrejurări, fiind astfel avute în vedere apărările sale în cursul judecății.

Asemenea, mijloacele de probă cerute a fi administrate în procedura revizuirii au fost administrate în cursul judecății fondului și examinate la soluționarea cauzei. Așa fiind și constatând că motivele susținute de revizuient nu realizează condițiile cerute de nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., recursul condamnatului U.V. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat revizuientul condamnat U.V. împotriva deciziei penale nr. 396 din 7 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2006.