ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 784/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331 din 30

iunie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.D., la 15 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit.

i), cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, prin schimbarea încadrării

juridice a faptei, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin.

(2) și a art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ.,

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.M.Z., suma de 20

milioane lei despăgubiri civile.

Totodată, s-a respins, ca nefondată,

cererea de despăgubiri formulată de partea civilă C.M.

În temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002,

inculpatul a fost obligat la plata, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând

cheltuieli de spitalizare, a sumei de 9.104.886 lei părții civile C.A.S. a

județului Bacău.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

C.M., paznic la SC E. SA Tg. Ocna

sustrăgea fier vechi din respectiva societate, îl dădea inculpatului spre

valorificare, ei împărțindu-și, adesea, banii obținuți de la SC R. Tg. Ocna.

La data de 28 septembrie 2004, după

ce a consumat alcool, C.M., convins fiind că inculpatul îi datora bani pentru o

cantitate de fier vechi, împreună cu G.I., s-a dus la domiciliul lui S.D. Aici,

în întâmpinarea lui a ieșit O.M., concubina inculpatului, iar când și acesta a

apărut, cei doi s-au luat la ceartă. Inculpatul, mânuind o șipcă din lemn cu

care venise în fața lui C.M., l-a lovit în cap până când victima s-a prăbușit

la pământ. Aflat în această stare, C.M. a mai fost lovit, tot în cap, cu

aceeași șipcă, intervenția lui G.I. determinându-l pe inculpat să înceteze

agresiunea.

A doua zi, victima a fost

transportată la Spitalul Județean Bacău, decesul său survenind la 1 octombrie

2004.

Raportul de constatare medico-legală

a reținut că moartea lui C.M. a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale

consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă de calotă

craniană cu hematom extradural și intracerebral emisferic stâng consecutiv,

operat și reoperat.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică a faptei, cu

referire la reținerea art. 175 lit. i) C. pen., precum și nereținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și a altor

împrejurări atenuante favorabile persoanei sale, cu consecința stabilirii unei

pedepse mai mici.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 283 din 6 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare

susținute fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C.

proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică

și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72

C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

În primul rând, se reține că

motivele de nelegalitate și netemeinicie susținute de recurentul inculpat au

fost analizate și cu ocazia apelului declarat de acesta împotriva hotărârii

instanței de fond.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se constată că în baza probelor administrate, instanța fondului,

corect, a reținut că fapta inculpatului este infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., victima fiind

lovită în stradă, loc public în accepțiunea art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen.,

respectiv, fapta se consideră săvârșită „în public” atunci când a fost comisă

„într-un loc care prin natura sau destinația lui este întotdeauna accesibil

publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană”. În acest sens, au fost

declarațiile martorilor O.M., G.I. și declarația inculpatului de la urmărirea

penală.

În ce privește nereținerea

circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de asemenea,

probele au demonstrat că victima nu a întreprins nici un act de provocare de

genul violență sau altă acțiune ilicită gravă de natură a-l determina pe

inculpat să fie tulburat, emoționat sau să se teamă pentru viața sa sau a altei

persoane.

Aceeași martori oculari O.M. și G.I.

au arătat că victima nu a provocat scandal, deci inculpatul nu a fost într-o

asemenea stare psihică astfel încât acțiunea sa să constituie un răspuns la

atitudinea victimei.

În altă ordine de idei, constatarea

uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., cu a

altora asemănătoare, nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca

circumstanțe atenuante și, în consecință, reducerea pedepsei.

Instanța, în aprecierea unor

împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de

pericol social concret al faptei, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în

care a fost săvârșită, precum și la elementele privitoare la persoana

inculpatului.

În cauză, infracțiunea de omor

calificat a fost săvârșită în condițiile în care victima nu a avut nici un

moment intenția de a-l provoca pe inculpat, pericolul social al faptei fiind

grav odată ce ea a dus la pierderea unei vieți, iar împrejurarea că anterior

faptei, inculpatul a mai fost condamnat, la data comiterii infracțiunii fiind

în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., nu justifică

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat nefiind fondat, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 283 din 6 septembrie

2005 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 1 octombrie 2004, la 7 februarie

2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

februarie 2006.