ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 784/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 331 din 30 iunie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.D., la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc.

pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.M.Z., suma de 20 milioane lei despăgubiri civile. Totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea de despăgubiri formulată de partea civilă C.M. În temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, inculpatul a fost obligat la plata, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, a sumei de 9.104.886 lei părții civile C.A.S. a județului Bacău. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: C.M., paznic la SC E. SA Tg. Ocna sustrăgea fier vechi din respectiva societate, îl dădea inculpatului spre valorificare, ei împărțindu-și, adesea, banii obținuți de la SC R. Tg.

Ocna. La data de 28 septembrie 2004, după ce a consumat alcool, C.M., convins fiind că inculpatul îi datora bani pentru o cantitate de fier vechi, împreună cu G.I., s-a dus la domiciliul lui S.D. Aici, în întâmpinarea lui a ieșit O.M., concubina inculpatului, iar când și acesta a apărut, cei doi s-au luat la ceartă. Inculpatul, mânuind o șipcă din lemn cu care venise în fața lui C.M., l-a lovit în cap până când victima s-a prăbușit la pământ. Aflat în această stare, C.M. a mai fost lovit, tot în cap, cu aceeași șipcă, intervenția lui G.I. determinându-l pe inculpat să înceteze agresiunea. A doua zi, victima a fost transportată la Spitalul Județean Bacău, decesul său survenind la 1 octombrie 2004. Raportul de constatare medico-legală a reținut că moartea lui C.M.

a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă de calotă craniană cu hematom extradural și intracerebral emisferic stâng consecutiv, operat și reoperat. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică a faptei, cu referire la reținerea art. 175 lit. i) C. pen., precum și nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și a altor împrejurări atenuante favorabile persoanei sale, cu consecința stabilirii unei pedepse mai mici. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 283 din 6 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare susținute fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc.

pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. În primul rând, se reține că motivele de nelegalitate și netemeinicie susținute de recurentul inculpat au fost analizate și cu ocazia apelului declarat de acesta împotriva hotărârii instanței de fond. Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că în baza probelor administrate, instanța fondului, corect, a reținut că fapta inculpatului este infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., victima fiind lovită în stradă, loc public în accepțiunea art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv, fapta se consideră săvârșită „în public” atunci când a fost comisă „într-un loc care prin natura sau destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană”.

În acest sens, au fost declarațiile martorilor O.M., G.I. și declarația inculpatului de la urmărirea penală. În ce privește nereținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de asemenea, probele au demonstrat că victima nu a întreprins nici un act de provocare de genul violență sau altă acțiune ilicită gravă de natură a-l determina pe inculpat să fie tulburat, emoționat sau să se teamă pentru viața sa sau a altei persoane. Aceeași martori oculari O.M. și G.I. au arătat că victima nu a provocat scandal, deci inculpatul nu a fost într-o asemenea stare psihică astfel încât acțiunea sa să constituie un răspuns la atitudinea victimei. În altă ordine de idei, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., cu a altora asemănătoare, nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe atenuante și, în consecință, reducerea pedepsei.

Instanța, în aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la elementele privitoare la persoana inculpatului. În cauză, infracțiunea de omor calificat a fost săvârșită în condițiile în care victima nu a avut nici un moment intenția de a-l provoca pe inculpat, pericolul social al faptei fiind grav odată ce ea a dus la pierderea unei vieți, iar împrejurarea că anterior faptei, inculpatul a mai fost condamnat, la data comiterii infracțiunii fiind în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., nu justifică aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza dispozițiilor art. 192 din același cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 283 din 6 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 1 octombrie 2004, la 7 februarie 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2006.