ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7347/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă din 13 februarie 2004 reclamanții C.M. și C.A. au chemat în judecată pe pârâta O.B.I. solicitând a se constata nulitatea absolută a actului de adjudecare din 17 decembrie 2003 întocmit de Corpul executorilor bancari ai B.B. SA, prin care pârâta a adjudecat la prețul de 100 milioane lei două corpuri de clădire proprietatea reclamanților. În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 968 și art. 1303 C. civ. Cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 952 din 2 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț. Hotărârea a fost atacată cu apel de către reclamanți, care a fost înregistrat la data de 12 octombrie 2004 pe rolul Curții de Apel Bacău.

Prin decizia civilă nr. 1516 din 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a declinat în favoarea Tribunalului Neamț competența soluționării cauzei, statuând că, în calitatea sa de instanță imediat superioară, tribunalul este competent să judece calea de atac exercitată de reclamanți, potrivit dispozițiilor art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 299 alin. (3) C. proc. civ.

La rândul său, Tribunalul Neamț a declinat competența soluționării apelului în favoarea Curții de Apel Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru rezolvarea acestuia, sens în care a pronunțat decizia civilă nr. 114/RC din 10 martie 2005. Tribunalul a calificat acțiunea soluționată în primă instanță de judecătorie ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic, aparținând astfel dreptului comun, iar nu domeniului executării silite, având un obiect neevaluabil bănește, hotărârea dată în primă instanță fiind supusă căii de atac a apelului din competența de soluționare a curților de apel potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 2 C. proc.

civ. Asupra conflictului supus rezolvării sale, Înalta Curte constată cele ce succed. Reclamanții, judecătoria care a soluționat cauza în primă instanță, precum și instanțele de control judiciar intrate în conflict, au calificat cererea dedusă judecății ca aparținând dreptului comun, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui act de adjudecare, iar nu materiei executării silite. Conflictul ivit este consecința aprecierilor diferite ale instanțelor de control judiciar asupra obiectului pricinii, curtea de apel, prima învestită, statuând că acesta are valoarea de 100 milioane lei prevăzută în actul de adjudecare atacat, hotărârea primei instanțe fiind supusă numai recursului din competența tribunalului ca instanță imediat superioară, în timp ce tribunalul a definit aceeași acțiune civilă ca nefiind evaluabilă bănește, fiind deci supusă apelului din competența curții de apel potrivit dispozițiilor legale în materie la acea dată.

Instanța supremă constată că acțiunea civilă având ca obiect nulitatea absolută a unui act de adjudecare introdusă pe calea dreptului comun vizează însuși actul translativ de proprietate, tinzând astfel la repunerea părților în situația anterioară, ceea ce înseamnă că are un obiect evaluabil bănește. În ceea ce privește valoarea obiectului litigiului este de reținut că reclamanții au invocat drept izvor al procesului cauza nelicită a actului de adjudecare (art. 968 C. civ.) constând în prețul neserios la care au fost adjudecate imobilele scoase la vânzare (art. 1303 C. civ.), susținând că valoarea reală a acestora este de peste 2 miliarde lei, iar nu de 100 milioane lei care a constituit prețul la care au fost adjudecate.

În aceste condiții, valoarea obiectului litigiului este cea arătată de reclamanți, nicidecum cea cuprinsă în actul atacat, din moment ce tocmai diferența de valoare este invocată ca temei al acțiunii. Or, față de valoarea obiectului litigiului de peste un miliard lei, hotărârea dată de prima instanță este supusă căii de atac a apelului din competența de soluționare a tribunalului în raport cu dispozițiile art. 2 pct. 2, art. 282 alin. (1) și art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. așa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, adică în forma în vigoare la data soluționării acestui conflict negativ de competență. În consecință, se va stabili competența Tribunalului Neamț ca instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Neamț competența soluționării apelului declarat de reclamanții C.M. și C.A. împotriva sentinței civile nr. 952 din 2 iunie 2004 formulată de Judecătoria Târgu Neamț. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 septembrie 2005.