ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7302/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

F. Neamț a chemat în judecată C.C. Vânători

solicitând rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară în baza

încheierii nr. 1015 din 22 noiembrie 2000 la poziția 50/N/804 din 17 mai 2002

și 51/N/803 din 17 mai 2002 cu bunurile imobile (clădiri și teren) prevăzute în

sentința civilă nr. 919 din 30 aprilie 1997 ce a format obiectul dosarului nr. 1118/1997

al Judecătoriei Târgu Neamț, bunuri ce constituie proprietatea F. Neamț,

înscrierea în cartea funciară în atare situație nefiind în concordanță cu

situația reală și actuală.

Judecătoria Târgu Neamț, prin

sentința civilă nr. 1641 din 1 octombrie 2004 a respins ca nefondată acțiunea

pentru rectificarea înscrierii în cartea funciară.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 158 din 7 martie 2005 a declarat competența de soluționare a

căii de atac promovată de F. Neamț împotriva sentinței civile nr. 1641 din 1

octombrie 2004 a Judecătoriei Târgu Neamț, calificată ca fiind recurs, în

favoarea Tribunalului Neamț.

Instanța a reținut că în raport de

dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și

publicitatea imobiliară și având în vedere prevederile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată formulată de F. Neamț era de competența judecătoriei

ca prim grad de jurisdicție.

Calea de atac prevăzută de art. 52

alin. (3) din Legea nr. 7/1996 este cea a recursului, ce urmează a fi

soluționat de tribunal conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ. așa cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în M. Of. nr. 460 din 28

iunie 2003 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 195/2004

publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004.

Tribunalul Neamț, secția civilă,

prin decizia nr. 271/RC din 31 mai 2005 a admis excepția greșitei calificări a

căii de atac și excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus

recalificarea căii de atac din „recurs” în „apel”.

În temeiul art. 158 C. proc. civ.

raportat la art. 2 pct. 2 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Constatând ivit conflictul negativ

de competență între Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău a dispus

suspendarea din oficiu a oricărei proceduri și a înaintat dosarul la Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

În motivarea soluției curtea a

reținut că întrucât în acțiunea reclamantei s-a solicitat „rectificarea

înscrisurilor” prin care pârâta și-a intabulat în cartea funciară o serie de

imobile invocându-se că respectivele bunuri constituiau proprietatea exclusivă

a reclamantei și că ”înscrierea în C.F. nu era în concordanță cu situația reală

și actuală” se deduce că scopul urmărit de reclamantă era obținerea unei

hotărâri judecătorești prin care să se constate că înscrierea în C.F. nu mai era

în concordanță cu situația actuală a imobilelor, acțiune fondată pe

dispozițiile art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.

Or, spre deosebire de „acțiunea în

rectificare” fondată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 care se

formulează după obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile

și căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 52 din Legea nr. 7/1996

modificată prin O.G. nr. 41/2004, acțiunea formulată de reclamantă este o

acțiune în constatare de drept comun, hotărârea pronunțată fiind supusă atât

căii de atac a apelului cât și a recursului.

Aceasta se deduce din împrejurarea

că legiuitorul nu a prevăzut în ceea ce privește acțiunile întemeiate pe art. 36

pct. 1 și pct. 4 din Legea nr. 7/1996, căi speciale de atac și prin urmare le

sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă.

Or, acțiunea în constatare fiind o

acțiune neevaluabilă în bani, nu se încadrează în dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ. și prin urmare hotărârea ce se pronunță este supusă atât căii de

atac a apelului cât și a recursului.

Pe de altă parte conform art. 2 pct.

2 C. proc. civ. apelurile declarate împotriva hotărârilor judecătorești date în

soluționarea acțiunilor în constatare, nu sunt date în competența de judecată a

tribunalelor și prin urmare, competența de soluționare a apelului revine Curții

de Apel Bacău.

În legătură cu conflictul negativ de

competență ivit, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Neamț.

Din dosar a rezultat fără echivoc că

prin acțiune, F. Neamț a solicitat conform art. 35 din Legea nr. 7/1996 a

cadastrului și a publicității imobiliare, rectificarea înscrisurilor prin care C.C.

Vânători, în baza încheierii nr. 1015 din 22 noiembrie 2000, s-a înscris în C.F.

la poz. 50/N/804 din 17 mai 2002 și 50/N/803 din 17 mai 2002, cu bunurile

imobile evidențiate prin sentința civilă nr. 919 din 30 aprilie 1997 a

Judecătoriei Târgu Neamț, bunuri despre care reclamanta a pretins că-i aparțin

în exclusivitate, înscrierea în C.F. în această situație nefiind concordantă cu

situația reală și actuală.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 7/1996,

în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința

înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.

Prin rectificare se înțelege

radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni,

susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în C.F.

Din examinarea textului invocat cât

și a solicitărilor reclamantei formulate prin acțiune apare cu evidență că

aceasta a înțeles să ceară radierea înscrierii făcute în favoarea pârâtei în

cartea funciară cu privire la bunurile mobile ce formau obiectul dosarului nr. 118/1997

a Judecătoriei Târgu Neamț în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 919 din 30

aprilie 1997 pe motiv că acestea îi aparțin în exclusivitate și prin urmare

înscrierea în C.F. pe numele pârâtei nu era în concordanță cu situația reală și

actuală.

Astfel fiind corect tribunalul a

calificat acțiunea, respectiv temeiul juridic al acesteia, ca fiind o acțiune

de rectificare de carte funciară, întemeiată pe art. 35 din Legea nr. 7/1996.

Pe de altă parte, potrivit art. 2

din O.U.G. nr. 41 din 27 mai 2004 publicată în M. Of. nr. 509 din 7 iunie 2004

până la preluarea lor (de către oficiile de cadastru și publicitate

imobiliară), birourile de carte funciară și personalul acestora își vor

continua activitatea în cadrul judecătoriilor, în acord cu procedurile

menționate în cadrul titlului II cap. II din Legea cadastrului și publicității

imobiliare nr. 7/1996 cu modificările și completările ulterioare și ale

Ordinului ministrului justiției nr. 2371/C/1997 pentru aprobarea Regulamentului

de organizare și funcționare a birourilor de C.F. ale judecătoriilor, cu modificările

ulterioare.

În acest context și întrucât în

cauză nu s-a probat că la data pronunțării sentinței avusese loc operațiunea

indicată în art. 2 din O.U.G. nr. 41/2004, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 52 și art. 53 din Legea nr. 7/1996 aflate în titlul II,

capitolul 2 al acestuia în sensul că hotărârile pronunțate în cererile de

rectificare de carte funciară sunt supuse apelului cât și recursului.

Prin urmare, în speță, calea de atac

exercitată de reclamantă urmează a fi calificată drept apel și în raport de

dispozițiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 65/2004 pentru modificarea codului de procedură civilă aprobată prin Legea

nr. 493/2004 publicată în M. Of. nr. 1071 din 18 noiembrie 2004, text menținut

și prin Legea nr. 219/2005 urmează a fi soluționat de tribunal.

Astfel fiind, se va stabili

competența de soluționare a apelului declarat de F. Neamț, împotriva sentinței

civile nr. 1641 din 1 octombrie 2004 a Judecătoriei Târgu Neamț în favoarea

Tribunalului Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2005.