ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8661/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8661/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La 10 octombrie 2005, Înalta Curte
de Casație și Justiție a fost investită de către Tribunalul Neamț, secția
civilă, cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între
Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău și constatat prin decizia civilă nr. 319/RC
din 20 iunie 2005 a Tribunalului Neamț, secția civilă, în ceea ce privește
soluționarea căii de atac declarate împotriva sentinței civile nr. 2606 din 13
decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Roman.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să rețină următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2606 din 13
decembrie 2004, Judecătoria Roman a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care
reclamanții C.I. și C.G. au solicitat să se constate în contradictoriu cu
pârâții D.V., D.T., R.A., R.M., R.I., I.R., R.C. și Primăria comunei Săbăoani,
Județul Neamț, că sunt constructori de bună credință ai imobilului edificat în
perioada 1999-2000, în regie proprie, pe terenul proprietate indiviză a moștenitorilor
defunctului R.I.M.
Împotriva sentinței menționate au promovat
cale de atac, intitulată apel, reclamanții, cauza fiind înaintată Curții de
Apel Bacău și înregistrată sub nr. 1538/2005.
Curtea de apel Bacău, secția civilă,
prin decizia civilă nr. 331 din 25 aprilie 2005, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.
Prin considerentele deciziei, s-a
reținut că, în raport de precizarea obiectului ca fiind sub valoarea de 1
miliard de lei, hotărârea primei instanțe este supusă numi căii de atac a
recursului conform art. 282
1
alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit
art. 299 alin. (3) C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 195/2004, judecarea
căii de atac a recursului este, în acest caz, de competența instanței imediat
superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Tribunalul Neamț, la care dosarul a
fost înregistrat sub nr. 1259/RC/2005, prin decizia civilă nr. 319/RC din 20
iunie 2005 a declinat competența soluționării apelului în favoarea Curții de
Apel Bacău și, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., constatând conflictul
negativ de competență înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție
pentru a se pronunța pe calea regulatorului de competență.
Tribunalul neamț, a reținut prin
considerentele deciziei menționate că obiectul acțiunii nu este evaluabil în
bani, acesta constituindu-l constatarea existenței dreptului de proprietate al
reclamanților asupra construcției edificate pe terenul proprietatea autorilor
pârâților.
Ca atare, s-a calificat calea de
atac ca fiind apelul și nu recursul și s-a apreciat că în speță, competența
soluționării acestei căi de atac revine, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ.,
Curții de Apel Bacău.
Analizând actele și lucrările dosarului,
Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere dispozițiile art. 20 și art.
22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să aprecieze că în cauză competența
soluționării cauzei revine Tribunalului Neamț, ca instanță de recurs, pentru
următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut Curtea de
Apel Bacău, acțiunea reclamanților este o acțiune evaluabilă având un obiect cu
o valoare sub 1 miliard de lei, prin care aceștia solicită să se constate că au
dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții edificate pe terenul
proprietate indiviză a pârâților.
În conformitate cu dispozițiile art.
282
1
alin. (1), introdus prin Legea 195/2004, nu sunt supuse
apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse
pe cale principală în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1
miliard lei inclusiv.
Ca atare sentința atacată este
supusă numai recursului, Curtea de Apel Bacău calificând corect calea de atac
declarată de reclamanți ca fiind recurs și nu apel.
În consecință, potrivit art. 2 pct. 3
C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de
judecătorie, care potrivit legii, nu este supusă apelului, se soluționează de
tribunal.
Înalta Curte de Casație și Justiție
va aprecia totodată că declinarea de competență de către Curtea de Apel în
favoarea tribunalului era obligatorie pentru acesta din urmă, la fel ca și
calificarea dată căii de atac declarate împotriva sentinței judecătoriei,
concluzie ce se deduce din dispozițiile art. 22 C. proc. civ., care se referă
la ivirea conflictului de competență doar între două judecătorii, între
judecătorie și tribunal, între două tribunale sau între două curți de apel.
Față de aceste considerente se va
stabili competențe soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Neamț ca
instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Neamț ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.