ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5164/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă formulată la data de 25 februarie 2003 întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 481 și art. 1075 C. civ. reclamanta G.M. a chemat în judecată pe pârâta G.P. sora acesteia pentru a fi obligată: a) să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren arabil în suprafață de 1550 mp situat în satul Mogoșești, comuna Stoenești în punctul „La Casa Veche” (zonă necooperativizată) având vecinătate la: S – G.P., V – drum comunal la N și E – drum sătesc și G.P.C.; b) să demoleze cotețul de porci edificat pe terenul arătat, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtei și c) despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani în sumă de 5.000.000 lei.

Prin cererile de intervenție în interes propriu formulate în temeiul art. 50 C. proc. civ. de G.V. soțul pârâtei și respectiv reconvențională introdusă în temeiul art. 119 C. proc. civ. de intervenient și pârâtă s-a cerut să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune (art. 1890 și urm. C. civ.) să fie obligată reclamanta la c/val. îmbunătățirilor aduse terenului în sumă de 5.000.000 lei și să se instituie un drept de retenție în acest sens, precum și să se constate calitatea de constructor de bună credință a părților pentru cotețul în cauză (art. 494 C. civ.). Judecătoria Horezu prin sentința civilă nr. 1626 din 17 decembrie 2003 a admis în parte acțiunea și cererile de intervenție și reconvențională.

A obligat pe pârâta G.P. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în litigiu și să-i plătească 2.451.705 lei despăgubiri civile; deosebit a obligat pe reclamantă către pârâtă și intervenient la 29.746.500 lei despăgubiri civile și compensând în parte creanțele amintite, a mai obligat pe reclamantă la 27.294.795 lei despăgubiri civile (instituind un drept de retenție asupra terenului în acest sens) precum și la 4.700.000 lei cheltuieli de judecată. S-au respins ca neîntemeiate capătul de cerere privind demolarea cotețului de porci precum și excepția privind prescripția achizitivă formulată de pârâtă și intervenient. S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a mai fost obligată reclamanta către celelalte părți la suma de 4.700.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța pe baza dovezilor administrate în cauză cu martori, înscrisuri, interogatoriul părților și expertize tehnice a reținut că terenul în litigiu este proprietatea reclamantei potrivit contractului autentic de întreținere încheiat cu tatăl acesteia G.C., care a dobândit la rândul său imobilul prin moștenire legală în urmă cu peste 60 ani înscris care se coroborează cu schița de plan și celelalte avize ale autorităților locale și județene necesare pentru înstrăinarea terenului agricol intravilan susmenționat, aflat în zonă necooperativizată; pârâta nu a exibat un alt titlu, iar posesia abuzivă exercitată de aceasta cu începere din anul 1996 potrivit răspunsului la interogatoriu nu a îndeplinit cerințele art. 1890 și urm. C. civ.

pentru a putea dobândi proprietatea imobilului prin prescripție achizitivă. În calitate de proprietară a terenului s-au acordat reclamantei și despăgubiri reprezentând lipsa de folosință pe ultimii 3 ani în sumă de 2.471.705 lei potrivit expertizei. Pe baza expertizelor efectuate în cauză și având în vedere calitatea de constructori de bună credință a intervenientului și pârâtei apărată de dispozițiile art. 494 alin. (3) C. civ. s-au admis despăgubiri către aceștia cu acordarea unui drept de retenție în sumă totală de 29.746.500 lei (garduri, înființare și întreținere plantații, recolta de fructe). Cererea privind demolarea cotețului de porci nu a fost primită de instanță întrucât nu a existat autorizație administrativă prevăzută de Legea nr. 50/1991, iar intervenientul în calitate de coproprietar în devălmășie nu a fost chemat în judecata respectivă de către reclamantă.

Apelurile declarate de reclamantă, pârâtă și intervenient cu solicitarea de a le fi admise în totalitate cererile formulate în cauză au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Prin recursurile de față declarate de aceleași părți se reiterează criticile din apel circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Recursurile sunt nefondate. Astfel cum s-a arătat anterior hotărârile pronunțate în cauză cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților fiind respectată obligația legală prevăzută de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Interpretarea contractului autentic de întreținere 2470 din 17 mai 1998 a respectat înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestui înscris atestând în coroborare cu celelalte dovezi administrate de părți dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu cu consecințele aferente prevăzute de art. 480 C. civ., în același sens calitatea de constructori de bună credință a pârâtei și intervenientului a primit din partea instanței semnificația concretă conferită de dispozițiile art. 494 alin. (3) C. civ. În mod corespunzător argumentelor probatorii și legale aplicabile cererilor respective s-a instituit dreptul de retenție în favoarea recurentelor pârâte și a fost respinsă solicitarea reclamantei privind demolarea cotețului, ca atare, instanța s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și celorlalte dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii în raport cu care rezolvările juridice adoptate în cauză sunt legale și temeinice.

În consecință, recursurile declarate de reclamantă intervenient și pârâtă împotriva deciziei civile nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, se vor respinge ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanta G.M. și de pârâta G.P. și de intervenientul G.V. împotriva deciziei nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.