ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5164/2005

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă formulată la data de 25 februarie 2003 întemeiată pe

dispozițiile art. 480, art. 481 și art. 1075 C. civ. reclamanta G.M. a chemat

în judecată pe pârâta G.P. sora acesteia pentru a fi obligată: a) să-i lase în

deplină proprietate și liniștită posesie un teren arabil în suprafață de 1550

mp situat în satul Mogoșești, comuna Stoenești în punctul „La Casa Veche” (zonă

necooperativizată) având vecinătate la: S – G.P., V – drum comunal la N și E –

drum sătesc și G.P.C.; b) să demoleze cotețul de porci edificat pe terenul

arătat, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să efectueze această

lucrare pe cheltuiala pârâtei și c) despăgubiri reprezentând lipsa de folosință

a terenului pe ultimii 3 ani în sumă de 5.000.000 lei.

Prin

cererile de intervenție în interes propriu formulate în temeiul art. 50 C.

proc. civ. de G.V. soțul pârâtei și respectiv reconvențională introdusă în

temeiul art. 119 C. proc. civ. de intervenient și pârâtă s-a cerut să se

constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin

uzucapiune (art. 1890 și urm. C. civ.) să fie obligată reclamanta la c/val.

îmbunătățirilor aduse terenului în sumă de 5.000.000 lei și să se instituie un

drept de retenție în acest sens, precum și să se constate calitatea de

constructor de bună credință a părților pentru cotețul în cauză (art. 494 C.

civ.).

Judecătoria

Horezu prin sentința civilă nr. 1626 din 17 decembrie 2003 a admis în parte

acțiunea și cererile de intervenție și reconvențională.

A

obligat pe pârâta G.P. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită

posesie terenul în litigiu și să-i plătească 2.451.705 lei despăgubiri civile;

deosebit a obligat pe reclamantă către pârâtă și intervenient la 29.746.500 lei

despăgubiri civile și compensând în parte creanțele amintite, a mai obligat pe

reclamantă la 27.294.795 lei despăgubiri civile (instituind un drept de

retenție asupra terenului în acest sens) precum și la 4.700.000 lei cheltuieli

de judecată.

S-au

respins ca neîntemeiate capătul de cerere privind demolarea cotețului de porci

precum și excepția privind prescripția achizitivă formulată de pârâtă și

intervenient.

S-au

compensat în parte cheltuielile de judecată și a mai fost obligată reclamanta

către celelalte părți la suma de 4.700.000 lei.

Pentru

a hotărî astfel, instanța pe baza dovezilor administrate în cauză cu martori,

înscrisuri, interogatoriul părților și expertize tehnice a reținut că terenul

în litigiu este proprietatea reclamantei potrivit contractului autentic de

întreținere încheiat cu tatăl acesteia G.C., care a dobândit la rândul său

imobilul prin moștenire legală în urmă cu peste 60 ani înscris care se

coroborează cu schița de plan și celelalte avize ale autorităților locale și

județene necesare pentru înstrăinarea terenului agricol intravilan

susmenționat, aflat în zonă necooperativizată; pârâta nu a exibat un alt titlu,

iar posesia abuzivă exercitată de aceasta cu începere din anul 1996 potrivit

răspunsului la interogatoriu nu a îndeplinit cerințele art. 1890 și urm. C. civ.

pentru a putea dobândi proprietatea imobilului prin prescripție achizitivă.

În

calitate de proprietară a terenului s-au acordat reclamantei și despăgubiri

reprezentând lipsa de folosință pe ultimii 3 ani în sumă de 2.471.705 lei

potrivit expertizei.

Pe

baza expertizelor efectuate în cauză și având în vedere calitatea de

constructori de bună credință a intervenientului și pârâtei apărată de

dispozițiile art. 494 alin. (3) C. civ. s-au admis despăgubiri către aceștia cu

acordarea unui drept de retenție în sumă totală de 29.746.500 lei (garduri,

înființare și întreținere plantații, recolta de fructe).

Cererea

privind demolarea cotețului de porci nu a fost primită de instanță întrucât nu

a existat autorizație administrativă prevăzută de Legea nr. 50/1991, iar intervenientul

în calitate de coproprietar în devălmășie nu a fost chemat în judecata

respectivă de către reclamantă.

Apelurile

declarate de reclamantă, pârâtă și intervenient cu solicitarea de a le fi

admise în totalitate cererile formulate în cauză au fost respinse ca nefondate

prin decizia civilă nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă.

Prin

recursurile de față declarate de aceleași părți se reiterează criticile din

apel circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9

și 10 C. proc. civ.

Recursurile

sunt nefondate.

Astfel

cum s-a arătat anterior hotărârile pronunțate în cauză cuprind motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților fiind respectată obligația legală prevăzută de

art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Interpretarea

contractului autentic de întreținere 2470 din 17 mai 1998 a respectat înțelesul

lămurit și neîndoielnic al acestui înscris atestând în coroborare cu celelalte

dovezi administrate de părți dreptul de proprietate al reclamantei asupra

terenului în litigiu cu consecințele aferente prevăzute de art. 480 C. civ., în

același sens calitatea de constructori de bună credință a pârâtei și

intervenientului a primit din partea instanței semnificația concretă conferită

de dispozițiile art. 494 alin. (3) C. civ.

În

mod corespunzător argumentelor probatorii și legale aplicabile cererilor

respective s-a instituit dreptul de retenție în favoarea recurentelor pârâte și

a fost respinsă solicitarea reclamantei privind demolarea cotețului, ca atare,

instanța s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și celorlalte dovezi

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii în raport cu care rezolvările juridice

adoptate în cauză sunt legale și temeinice.

În

consecință, recursurile declarate de reclamantă intervenient și pârâtă

împotriva deciziei civile nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă, se vor respinge ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta G.M. și de pârâta G.P. și de intervenientul G.V.

împotriva deciziei nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.