ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5480/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 21 decembrie 2004, reclamantul T.S. a solicitat anularea Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și reîncadrarea lui pe funcția pe care a deținut-o anterior emiterii acestuia. Prin sentința nr. 138/A-PI din 28 aprilie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului T.S. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reîncadrarea făcută cu respectarea prevederilor Legii nr. 161/2003, este prima reîncadrare, respectiv cea făcută în baza deciziilor emise până la 15 iulie 2003, termen limită prevăzut de art. XVI lit. c) din Legea nr. 161/2003.

S-a mai reținut că nu au fost încălcate nici principiile stabilității în exercitarea funcției publice și cel al desfășurării muncii în condiții de eficiență și eficacitate, în speță revenindu-se la decizii nule în executarea unor hotărâri judecătorești irevocabile, tocmai pentru respectarea acestor principii. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, T.S., care a motivat că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că prima sa reîncadrare pe postul de inspector principal a fost corectă și a motivat că aceasta a fost rectificată ca urmare a unei înțelegeri intervenite între sindicat și autoritatea publică, fără respectarea criteriului profesional și a punctajului. Recursul este nefondat.

Se reține că prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Direcția Generală a Vămilor a fost obligată ca până la data de 15 iulie 2003, să efectueze reîncadrarea funcționarilor publici din sistemul vamal, pe noile funcții publice stabilite prin acest act normativ. În vederea punerii în aplicare a acestui act normativ, Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a emis Ordinul nr. 218/2003. Autoritatea Națională a Vămilor a respectat obligația prevăzută de lege, funcționarii publici din cadrul autorității vamale fiind reîncadrați în funcțiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, modificată și completată.

În acest sens au fost emise de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, deciziile nr. 1155 - nr. 1163 din 15 iulie 2003. În urma verificării modului de aplicare a legislației privind reîncadrarea funcționarilor publici din sistemul vamal, reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a încheiat nota de constatare nr. 43.254 din 25 iulie 2003, prin care s-a dispus reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcționarilor publici efectuate până la termenul legal prevăzut, respectiv 15 iulie 2003 și revocarea tuturor actelor administrative de reîncadrare a funcționarilor publici adoptate până la data de 25 iulie 2003 (adică a deciziilor Directorului general al Direcției Generale a Vămilor nr. 1155 - nr. 1163 din 15 iulie 2003). În baza dispozițiilor imperative cuprinse în nota Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Directorul general al Direcției Generale a Vămilor a emis decizia nr. 1.264 din 14 august 2003, prin care au fost revocate deciziile nr. 1155 - nr. 1163 din 15 iulie 2003, legal emise de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor.

În același temei s-a efectuat o nouă reîncadrare, fără a se mai ține cont de criteriile stabilite prin instrucțiuni (au fost emise deciziile nr. 1265 din 14 august 2003 și nr. 1266 din 14 august 2003 prin care, începând cu data de 15 iulie 2003, funcționarii publici din cadrul Direcției Generale a Vămilor, al Direcției Regionale Vamale Interjudețene și al birourilor vamale sunt reîncadrați în funcțiile publice de conducere și execuție). Contrar susținerilor cuprinse în recurs (potrivit cărora o sentință care nu este irevocabilă, nu poate constitui temei pentru modificarea reîncadrării tuturor funcționarilor publici din sistemul vamal), se reține că la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de fond, prin care s-a admis acțiunea Sindicatului Național R., Autoritatea Națională a Vămilor avea obligația puterii acesteia în executare (hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond într-o cauză calificată ca fiind un litigiu de muncă, este executorie).

În cauzele aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ care au avut ca obiect anularea notei de constatare a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a deciziilor de reîncadrare emise în baza acesteia, au avut calitatea de parte atât Autoritatea Națională a Vămilor, cât și Agenția Națională a Funcționarilor Publici; hotărârile rămase definitive și irevocabile prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost pronunțate în sensul arătat mai sus și avut în vedere la întocmirea notei Serviciului Juridic din cadrul Autorității Naționale a Vămilor nr. 62282 din 25 octombrie 2004 (adică anularea notei Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a deciziilor de reîncadrare emise în baza acesteia, motivată de faptul că prima reîncadrare este singura care s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 161/2003).

Așadar, contrar susținerilor din acțiune, aceste cauze nu au fost similare cu cea în care s-a pronunțat sentința menționată în preambulul ordinului de revocare contestat în prezenta cauză. Dosarul în care s-a pronunțat această sentință, nu a avut ca obiect anularea actelor administrative de reîncadrare emise în baza notei Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ci obligarea Autorității Naționale a Vămilor la operarea în carnetele de muncă, a gradelor profesionale stabilite prin primele decizii de reîncadrare, motivată de faptul că instanțele de contencios administrativ au decis irevocabil nelegalitatea celei de-a doua reîncadrări.

Prin ordinul contestat s-au revocat deciziile Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, emise cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici după data de 15 iulie 2003. Ca o consecință a revocării, în cuprinsul ordinului se menționează ca reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor va fi cea prevăzută în deciziile emise până la data de 15 iulie 2003, inclusiv. Dispozițiile ordinului se aplică retroactiv, începând cu data de 15 iulie 2003 (data emiterii primelor decizii de reîncadrare). De la data de 1 ianuarie 2005 se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, care la art. 6 prevede o altă încadrare în grade profesionale.

Din moment ce Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, a fost emis în vederea aplicării sentinței civile nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și conflicte de muncă, în dosarul nr. 5579/LM/2004, (sentința care în prezent este irevocabilă), anularea acesteia ar avea ca și consecință, nerespectarea unei hotărâri judecătorești. Prin acțiunea formulată se face o gravă confuzie între termenul de „abrogare” și cel de „revocare”. Potrivit Legii nr. 24/2000, republicată, abrogarea, este un eveniment legislativ care intervine după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia, și se dispune tot printr-un act normativ, în cazul în care prevederile cuprinse într-un act normativ sunt contrare unei noi reglementări.

Revocarea actelor administrative constituie dreptul organului administrației publice centrale de a-și revoca un act administrativ pe care el l-a adoptat ori emis. Având în vedere că actele administrative sunt destinate prin însăși natura lor să asigure și să înlesnească aplicarea legilor, rezultă că actul administrativ trebuie să fie revocabil prin însăși natura sa, pentru că împrejurările de fapt l-ar face altfel, mai curând sau mai târziu neaplicabil. Revocarea actelor administrative apare în acele cazuri în care organul, care l-a adoptat ori emis, constată că actul respectiv este ilegal sau nu mai este oportun, adică a fost emis cu nerespectarea prevederilor legii. Actele administrative pot fi revocate din oficiu, de care organul administrației publice, iar efectele juridice ale revocării constau în aceea că, din momentul revocării actului administrativ, nu mai produce efectele juridice pentru care a fost adoptat sau emis.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.S. împotriva sentinței civile nr. 138/A-PI din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.