ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5480/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea, la 21 decembrie 2004, reclamantul T.S. a solicitat anularea

Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emis de pârâta Autoritatea Națională

a Vămilor și reîncadrarea lui pe funcția pe care a deținut-o anterior emiterii

acestuia.

Prin sentința nr. 138/A-PI din 28

aprilie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului T.S.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reîncadrarea făcută cu respectarea prevederilor

Legii nr. 161/2003, este prima reîncadrare, respectiv cea făcută în baza

deciziilor emise până la 15 iulie 2003, termen limită prevăzut de art. XVI lit.

c) din Legea nr. 161/2003. S-a mai reținut că nu au fost încălcate nici

principiile stabilității în exercitarea funcției publice și cel al desfășurării

muncii în condiții de eficiență și eficacitate, în speță revenindu-se la

decizii nule în executarea unor hotărâri judecătorești irevocabile, tocmai

pentru respectarea acestor principii.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, T.S., care a motivat că instanța de fond a apreciat în mod

greșit faptul că prima sa reîncadrare pe postul de inspector principal a fost

corectă și a motivat că aceasta a fost rectificată ca urmare a unei înțelegeri

intervenite între sindicat și autoritatea publică, fără respectarea criteriului

profesional și a punctajului.

Recursul este nefondat.

Se reține că prin Legea nr.

161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, Direcția Generală a Vămilor a fost obligată ca până

la data de 15 iulie 2003, să efectueze reîncadrarea funcționarilor publici din

sistemul vamal, pe noile funcții publice stabilite prin acest act normativ.

În vederea punerii în aplicare a

acestui act normativ, Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici

a emis Ordinul nr. 218/2003.

Autoritatea Națională a Vămilor a

respectat obligația prevăzută de lege, funcționarii publici din cadrul

autorității vamale fiind reîncadrați în funcțiile publice prevăzute de Legea

nr. 188/1999, modificată și completată. În acest sens au fost emise de

Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, deciziile nr. 1155 - nr.

1163 din 15 iulie 2003.

În urma verificării modului de

aplicare a legislației privind reîncadrarea funcționarilor publici din sistemul

vamal, reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a încheiat

nota de constatare nr. 43.254 din 25 iulie 2003, prin care s-a dispus

reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcționarilor publici efectuate până la

termenul legal prevăzut, respectiv 15 iulie 2003 și revocarea tuturor actelor

administrative de reîncadrare a funcționarilor publici adoptate până la data de

25 iulie 2003 (adică a deciziilor Directorului general al Direcției Generale a

Vămilor nr. 1155 - nr. 1163 din 15 iulie 2003).

În baza dispozițiilor imperative

cuprinse în nota Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Directorul

general al Direcției Generale a Vămilor a emis decizia nr. 1.264 din 14 august

2003, prin care au fost revocate deciziile nr. 1155 - nr. 1163 din 15 iulie

2003, legal emise de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor. În

același temei s-a efectuat o nouă reîncadrare, fără a se mai ține cont de

criteriile stabilite prin instrucțiuni (au fost emise deciziile nr. 1265 din 14

august 2003 și nr. 1266 din 14 august 2003 prin care, începând cu data de 15

iulie 2003, funcționarii publici din cadrul Direcției Generale a Vămilor, al

Direcției Regionale Vamale Interjudețene și al birourilor vamale sunt

reîncadrați în funcțiile publice de conducere și execuție).

Contrar susținerilor cuprinse în

recurs (potrivit cărora o sentință care nu este irevocabilă, nu poate constitui

temei pentru modificarea reîncadrării tuturor funcționarilor publici din

sistemul vamal), se reține că la data rămânerii definitive a hotărârii

instanței de fond, prin care s-a admis acțiunea Sindicatului Național R.,

Autoritatea Națională a Vămilor avea obligația puterii acesteia în executare

(hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond într-o cauză

calificată ca fiind un litigiu de muncă, este executorie).

În cauzele aflate pe rolul instanțelor

de contencios administrativ care au avut ca obiect anularea notei de constatare

a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a deciziilor de reîncadrare

emise în baza acesteia, au avut calitatea de parte atât Autoritatea Națională a

Vămilor, cât și Agenția Națională a Funcționarilor Publici; hotărârile rămase

definitive și irevocabile prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție

au fost pronunțate în sensul arătat mai sus și avut în vedere la întocmirea

notei Serviciului Juridic din cadrul Autorității Naționale a Vămilor nr. 62282

din 25 octombrie 2004 (adică anularea notei Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici și a deciziilor de reîncadrare emise în baza acesteia, motivată de

faptul că prima reîncadrare este singura care s-a făcut cu respectarea

prevederilor Legii nr. 161/2003).

Așadar, contrar susținerilor din

acțiune, aceste cauze nu au fost similare cu cea în care s-a pronunțat sentința

menționată în preambulul ordinului de revocare contestat în prezenta cauză.

Dosarul în care s-a pronunțat această sentință, nu a avut ca obiect anularea

actelor administrative de reîncadrare emise în baza notei Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, ci obligarea Autorității Naționale a Vămilor la

operarea în carnetele de muncă, a gradelor profesionale stabilite prin primele

decizii de reîncadrare, motivată de faptul că instanțele de contencios

administrativ au decis irevocabil nelegalitatea celei de-a doua reîncadrări.

Prin ordinul contestat s-au revocat deciziile Directorului

general al Direcției Generale a Vămilor, emise cu privire la reîncadrarea

funcționarilor publici după data de 15 iulie 2003. Ca o consecință a revocării,

în cuprinsul ordinului se menționează ca reîncadrarea funcționarilor publici

din cadrul Autorității Naționale a Vămilor va fi cea prevăzută în deciziile

emise până la data de 15 iulie 2003, inclusiv.

Dispozițiile ordinului se aplică

retroactiv, începând cu data de 15 iulie 2003 (data emiterii primelor decizii

de reîncadrare). De la data de 1 ianuarie 2005 se aplică dispozițiile O.U.G.

nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi

ale funcționarilor publici pentru anul 2005, care la art. 6 prevede o altă

încadrare în grade profesionale.

Din moment ce Ordinul Autorității

Naționale a Vămilor nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, a fost emis în vederea

aplicării sentinței civile nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și conflicte de muncă,

în dosarul nr. 5579/LM/2004, (sentința care în prezent este irevocabilă),

anularea acesteia ar avea ca și consecință, nerespectarea unei hotărâri

judecătorești.

Prin acțiunea formulată se face o

gravă confuzie între termenul de „abrogare” și cel de „revocare”.

Potrivit Legii nr. 24/2000,

republicată, abrogarea, este un eveniment legislativ care intervine după

intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia, și se

dispune tot printr-un act normativ, în cazul în care prevederile cuprinse

într-un act normativ sunt contrare unei noi reglementări.

Revocarea actelor administrative

constituie dreptul organului administrației publice centrale de a-și revoca un

act administrativ pe care el l-a adoptat ori emis. Având în vedere că actele

administrative sunt destinate prin însăși natura lor să asigure și să

înlesnească aplicarea legilor, rezultă că actul administrativ trebuie să fie

revocabil prin însăși natura sa, pentru că împrejurările de fapt l-ar face

altfel, mai curând sau mai târziu neaplicabil.

Revocarea actelor administrative

apare în acele cazuri în care organul, care l-a adoptat ori emis, constată că

actul respectiv este ilegal sau nu mai este oportun, adică a fost emis cu

nerespectarea prevederilor legii. Actele administrative pot fi revocate din

oficiu, de care organul administrației publice, iar efectele juridice ale

revocării constau în aceea că, din momentul revocării actului administrativ, nu

mai produce efectele juridice pentru care a fost adoptat sau emis.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.S.

împotriva sentinței civile nr. 138/A-PI din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2005.