ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4827/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 6458 din 21

iunie 2004 a Judecătoriei Satul Mare, Biroul de Carte Funciară s-a respins

cererea formulată de numiții T.Z. și T.I. privind radierea notării de proces

pentru imobilul situat în Satul Mare, înscris în C.F. Satu Mare, cu nr. top.

3146/II.

În motivarea încheierii s-a reținut

că la B 11, în baza copiei acțiunii nr. 31579/2003 a CEDO Strasbourg, asupra

imobilului, s-a notat procesul intentat de I.T. împotriva Statului Român; ca

atare, numiții T.Z. și T.I. puteau să uzeze de căile de atac prevăzute de lege

împotriva încheierilor de carte funciară. De asemenea, reține prima instanță,

acțiunea denumită impropriu “memoriu”, face obiectul dosarului nr. 31579/2003

și chiar dacă s-a notat procesul, T. contra Statului Român pe imobilul proprietatea

numiților T.O., acțiunea referindu-se la decizia civilă nr. 90/R 2003 a Curții

de Apel Oradea, implică prin urmare tot ce este prevăzut în dispozitivul

acesteia.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel, greșit intitulat recurs, petenții T.Z. și T.I. , criticând-o ca

fiind nelegală și netemeinică și au solicitat schimbarea ei în sensul admiterii

cererii lor și în consecință, radierea de proces la C.E.D.O., sub B 11 din C.F.

Satu Mare.

În motivarea apelului lor, părțile

susțin că s-au judecat cu numiții T. pentru imobilul din cauză și în mod

irevocabil s-a stabilit că ei sunt proprietatea acestui imobil. Cu toate

acestea, biroul de carte funciară a notat în coala C.F. existența unui proces

în legătură cu acest imobil, deoarece intimații I.T. și T.C., au dat în

judecată Statul Român la C.E.D.O. Acest imobil nu a făcut însă obiectul Legii

nr. 112/1995 sau a Legii nr. 10/2001 ci a unei acțiuni în simulație, rezolvată

irevocabil în favoarea lor, prin decizia civilă nr. 90/R/2003 a Curții de Apel Oradea

și din care rezultă că au cumpărat în mod legal acest imobil, prin act

autentic.

Curtea de apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 1013 din 14 octombrie 2004 a respins, ca nefondat apelul declarat de

T.Z. și T.I. , în contradictoriu cu intimații I.T. și T.C., împotriva

încheierii nr. 6458 din 21 iunie 2004 pe care o menține în întregime.

Apelanții T.Z. și T.I. au fost

obligați la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații I.T. și T.C.

S-a motivat că România recunoscând

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și înregistrându-se la instanța

prevăzută de acea convenție un litigiu cu Statul Român privind imobilul din

prezentul litigiu în mod justificat, existența acestui litigiu a fost înscrisă

în cartea funciară, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 50 din Legea

nr. 7/1996.

Așa fiind, apelul de față se va

respinge ca atare.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către intimați.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal s-a declarat recurs de către T.Z. solicitând schimbarea, în totalitate a

deciziei precum și a încheierii nr. 6458 din 21 iunie 2004 a Judecătoriei Satu

Mare, Biroul de Carte Funciară, în sensul respingerii cererii de notare în

cartea funciară a procesului.

Atât instanța de fond cât și cea de

apel au apreciat greșit că o astfel de notare este admisibilă. O astfel de

apreciere duce la îngrădirea dreptului recurentului de proprietate. Procesul pe

care intenționează intimații să-l intenteze la C.E.D.O. nu-i conferă dreptul de

a dispune de bunuri care nu-i aparțin legal. Sub un alt aspect, este de relevat

că acest proces a fost intentat împotriva Statului Român și nu a recurentului.

Recurenții solicită admiterea

recursului întrucât această notare îl împiedică să obțină o serie de credite

bancare.

Recursul este nefondat.

Din dosar, rezultă existența

litigiului dintre pârâții–intimați și Statul Român cu privire la imobilul în

litigiu, pretins vândut, în mod abuziv recurentului și soției acestuia. În

această situație, corect, în C.F. a imobilului s-a făcut notarea acestui

litigiu, pentru ca cel de-al treilea, care ar încheia eventuale convenții, cu

privire la imobilul în litigiu, să cunoască de existența litigiului respectiv.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul formulat de T.Z. ca nefondat, și să-l respingă, ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de

petentul T.M. împotriva deciziei civile nr. 1013 din 10 octombrie 2004 a Curții

de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.