ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4827/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 6458 din 21 iunie 2004 a Judecătoriei Satul Mare, Biroul de Carte Funciară s-a respins cererea formulată de numiții T.Z. și T.I. privind radierea notării de proces pentru imobilul situat în Satul Mare, înscris în C.F. Satu Mare, cu nr. top. 3146/II. În motivarea încheierii s-a reținut că la B 11, în baza copiei acțiunii nr. 31579/2003 a CEDO Strasbourg, asupra imobilului, s-a notat procesul intentat de I.T. împotriva Statului Român; ca atare, numiții T.Z. și T.I. puteau să uzeze de căile de atac prevăzute de lege împotriva încheierilor de carte funciară.

De asemenea, reține prima instanță, acțiunea denumită impropriu “memoriu”, face obiectul dosarului nr. 31579/2003 și chiar dacă s-a notat procesul, T. contra Statului Român pe imobilul proprietatea numiților T.O., acțiunea referindu-se la decizia civilă nr. 90/R 2003 a Curții de Apel Oradea, implică prin urmare tot ce este prevăzut în dispozitivul acesteia. Împotriva acestei încheieri a declarat apel, greșit intitulat recurs, petenții T.Z. și T.I. , criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și au solicitat schimbarea ei în sensul admiterii cererii lor și în consecință, radierea de proces la C.E.D.O., sub B 11 din C.F. Satu Mare. În motivarea apelului lor, părțile susțin că s-au judecat cu numiții T. pentru imobilul din cauză și în mod irevocabil s-a stabilit că ei sunt proprietatea acestui imobil.

Cu toate acestea, biroul de carte funciară a notat în coala C.F. existența unui proces în legătură cu acest imobil, deoarece intimații I.T. și T.C., au dat în judecată Statul Român la C.E.D.O. Acest imobil nu a făcut însă obiectul Legii nr. 112/1995 sau a Legii nr. 10/2001 ci a unei acțiuni în simulație, rezolvată irevocabil în favoarea lor, prin decizia civilă nr. 90/R/2003 a Curții de Apel Oradea și din care rezultă că au cumpărat în mod legal acest imobil, prin act autentic. Curtea de apel Oradea, prin decizia civilă nr. 1013 din 14 octombrie 2004 a respins, ca nefondat apelul declarat de T.Z. și T.I. , în contradictoriu cu intimații I.T. și T.C., împotriva încheierii nr. 6458 din 21 iunie 2004 pe care o menține în întregime.

Apelanții T.Z. și T.I. au fost obligați la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații I.T. și T.C. S-a motivat că România recunoscând Convenția Europeană a Drepturilor Omului și înregistrându-se la instanța prevăzută de acea convenție un litigiu cu Statul Român privind imobilul din prezentul litigiu în mod justificat, existența acestui litigiu a fost înscrisă în cartea funciară, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 50 din Legea nr. 7/1996. Așa fiind, apelul de față se va respinge ca atare. În baza art. 274 C. proc. civ., apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către intimați. Împotriva acestei decizii, în termen legal s-a declarat recurs de către T.Z. solicitând schimbarea, în totalitate a deciziei precum și a încheierii nr. 6458 din 21 iunie 2004 a Judecătoriei Satu Mare, Biroul de Carte Funciară, în sensul respingerii cererii de notare în cartea funciară a procesului.

Atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat greșit că o astfel de notare este admisibilă. O astfel de apreciere duce la îngrădirea dreptului recurentului de proprietate. Procesul pe care intenționează intimații să-l intenteze la C.E.D.O. nu-i conferă dreptul de a dispune de bunuri care nu-i aparțin legal. Sub un alt aspect, este de relevat că acest proces a fost intentat împotriva Statului Român și nu a recurentului. Recurenții solicită admiterea recursului întrucât această notare îl împiedică să obțină o serie de credite bancare. Recursul este nefondat. Din dosar, rezultă existența litigiului dintre pârâții–intimați și Statul Român cu privire la imobilul în litigiu, pretins vândut, în mod abuziv recurentului și soției acestuia.

În această situație, corect, în C.F. a imobilului s-a făcut notarea acestui litigiu, pentru ca cel de-al treilea, care ar încheia eventuale convenții, cu privire la imobilul în litigiu, să cunoască de existența litigiului respectiv. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul formulat de T.Z. ca nefondat, și să-l respingă, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul formulat de petentul T.M. împotriva deciziei civile nr. 1013 din 10 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.