ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126

din 15 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 948/2004

a fost condamnat inculpatul D.P. la pedeapsa de 15 ani închisoare și la

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării

pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și, conform art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării

preventive de la 29 martie 2004 ora 23,00 până la data pronunțării sentinței,

15 septembrie 2004.

S-a luat act că partea

vătămată D.T. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict, aflat în Camera de corpuri

delicte a Tribunalului Neamț.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul D.P., în vârstă de

22 ani locuia în comuna Cordun, județul Neamț, împreună cu părinții și frații

săi. Între el și tatăl său, victima D.F. existau dese discuții, mai ales când

cei doi se aflau în stare de ebrietate, victima reproșându-i inculpatului că ar

întreține relații sexuale cu D.T., mama inculpatului respectiv soția victimei.

În ziua de 28 martie 2004,

inculpatul a consumat băuturi alcoolice iar în cursul după amiezii a avut un

conflict verbal cu un consătean, motiv pentru care, în jurul orei 19,30, a luat

din camera sa un cuțit cu intenția de a pleca în căutarea persoanei cu care se

certase.

În cameră se afla tatăl său,

D.F., care fiind în stare de ebrietate, i-a reproșat că ar întreține relații

sexuale cu mama sa, motiv pentru care acesta a scos din mânecă cuțitul și a

lovit victima în zona toracelui.

După acest incident,

inculpatul a plecat să cumpere băuturi alcoolice, la solicitarea unchiului său

L.P., fără a spune cuiva despre conflictul violent avut cu tatăl său.

Urmare loviturilor aplicate,

victima a decedat, moartea fiind determinată de hemoragia internă și externă,

produsă că o consecință a plăgii penetrante toracice cu interesare cardiacă.

Așa cum a rezultat din actul

medico-legal eliberat în cauză, moartea victimei a fost violentă, iar leziunile

au putut fi produse prin lovire activă a toracelui cu un obiect înțepător,

tăios. Conform aceluiași raport, poziția victimei în momentul agresiunii putea

fi culcat în pat, în decubit lateral drept, iar a agresorului, în picioare la

marginea patului și în spatele victimei.

Inculpatul a avut, pe

parcursul procesului penal o poziție oscilantă, în sensul că inițial a

recunoscut fapta comisă, atât la procuror cât și în instanță, cu prilejul

soluționării propunerii de arestare preventivă, ca în final, să nu mai

recunoască, susținând că autorul faptei ar fi unchiul său L.P.

Cu toate acestea, instanța a

reținut că inculpatul este autorul faptei, bazat pe depozițiile martorilor D.T.

și L.M., mama, respectiv bunica sa, care au arătat unele împrejurări care s-au

coroborat cu primele declarații ale inculpatului. Astfel, L.M. a arătat că a

găsit cuțitul aproape de sobă, confirmându-se astfel, cele relatate de inculpat

care a arătat că după ce și-a lovit tatăl, a aruncat cuțitul lângă sobă.

Martorele au confirmat și starea de încordare care exista între victimă și

inculpat, motivul acesteia cât și împrejurarea, că ceilalți membri ai familiei

nu au intrat în camera în care se afla victima.

Reținând vinovăția

inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C.

pen.

În considerentele sentinței,

au fost făcute referiri la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul. Atât în motivarea apelului declarat în scris cât și

oral prin apărător, inculpatul a susținut că soluția de condamnare este

nelegală și netemeinică, neexistând probe certe cu care să se facă dovada că el

este autorul faptei. Cum cuțitul găsit în camera victimei, era folosit de mai

multe persoane, oricare din membrii familiei putea comite fapta, menționând că

la plecarea sa la magazin după băutură, tatăl său trăia. Totodată a mai

susținut, în ultimul cuvânt, că a fost plecat de acasă și când s-a reîntors s-a

retras într-o bucătărie în afara casei, iar când unchiul l-a trimis după

băutură nu a mai intrat în casă, solicitând admiterea apelului, desființarea

sentinței și în fond achitarea sa.

Prin decizia penală nr. 343

din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. 5291/2004,

conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul apelant D.P. împotriva sentinței penale nr. 126

din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Neamț. S-a dedus în continuare detenția

de la 15 septembrie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Onorariu avocat oficiu de 400.000 lei a fost suportat din fondul Ministerului

Justiției către B.A. Bacău și s-a inclus în cheltuielile judiciare. A fost

obligat apelantul la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că inculpatul provine dintr-o familie care este

percepută negativ în cadrul comunității, prin prisma faptului că toți membrii

familiei consumă alcool în exces, aveau un nivel de trai scăzut, pe fondul

lipsei mijloacelor materiale de întreținere, aceștia nefiind interesați de a

desfășura o muncă stabilă. Între tată, victima în cauză și inculpat, pe fondul

consumului de alcool, a existat o stare tensionată, tatăl acuzându-și fiul că

ar întreține relații sexuale cu mama sa. Și în cursul zilei de 28 martie 2004,

atât victima cât și inculpatul, precum și alte persoane din familie, au

consumat băuturi alcoolice. Datorită stării de ebrietate în care au ajuns,

inculpatul s-a dus să se culce în camera în care se afla deja tatăl său.

Întrucât victima a început să-i facă aceleași reproșuri, în sensul că ar

întreține relații cu mama sa, așa cum a declarat însuși inculpatul în primele

declarații l-a lovit o singură dată cu cuțitul, pe care l-a scos din mânecă în

zona toracică, după ce în prealabil l-a împins iar tatăl său a căzut în pat. De

asemenea, a mai precizat că după ce l-a lovit, a aruncat cuțitul lângă sobă,

după care a mers la unchiul său L.P., unde a continuat să consume votcă, la

cererea unchiului, iar la întoarcere a constatat că tatăl său este mort, fiind

deja sosite organele de cercetare penală.

Aceste relatări ale

inculpatului s-au coroborat și cu declarațiile date de martorii D.T., mama sa

și L.M., bunica sa. Astfel, martora L.M. a precizat că după ce a fost anunțată

de fiica sa D.T. să soțul ei este mort, s-a deplasat și ea în camera în care se

găsea acesta și a găsit lângă sobă un cuțit, pe care l-a ridicat, cuțit ce a

fost luat de D.A. și înfipt în dulapul de pe hol, iar apoi de D.T., care l-a

așezat pe plita sobei din casă, unde a fost găsit cu ocazia cercetării locului

faptei.

Toate aceste împrejurări

s-au coroborat și cu raportul medico-legal care a constatat că victima prezenta

pe fața anterioară a hemitoracelui stâng, parasternal imediat sub coasta a V-a

o plagă cu o lungime de 11,5 cm, cu o direcție ușor oblică de sus în jos, de la

dreapta la stânga și din anterior spre posterior, fiind afectat și pericardul.

Ori, toate aceste amănunte

cu privire la modul în care a fost lovită victima unde a fost găsit cuțitul nu

puteau fi cunoscute de inculpatul apelant, dacă nu ar fi fost în cameră în

momentul producerii leziunilor.

Faptul că ulterior nu a mai

recunoscut comiterea faptei, dând vina pe alte persoane, nu are nici o

relevanță, atâta timp cât probele deja administrate îl indică ca autorul

faptei.

Reținând în mod corect

vinovăția inculpatului, instanța a încadrat fapta în mod corespunzător

dispozițiilor art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. și a aplicat o pedeapsă ce a

fost individualizată în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termenul legal, inculpatul D.P., solicitând în scris

admiterea recursului, iar pe fond achitarea sa, deoarece actele din dosar

conduc la nevinovăția sa.

Apărătorul inculpatului, în

concluziile orale, în dezbateri, a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor pronunțate și, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C.

proc. pen., deoarece inculpatul este nevinovat, în raport cu probele

administrate, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Examinând recursul declarat

de inculpatul D.P. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

inculpatului ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios și temeinic

motivat instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului D.P. în săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în raport cu situația de

fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare

la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului de a-l lovi pe

tatăl său D.F. cu un cuțit în zona toracică, cauzându-i leziuni ce au condus la

decesul acestuia, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. c) C. pen.

Astfel, declarațiile

inculpatului în care acesta recunoaște comiterea infracțiunii și descrie

împrejurările faptice se coroborează cu declarațiile martorilor D.T., L.P., L.M.,

C.A. în care aceștia au arătat, circumstanțele pe care le-au cunoscut cu

privire la fapta săvârșită de inculpat, procesul-verbal de cercetare la fața

locului, raportul medico-legal de necropsie în ale cărui concluzii se

menționează că moartea victimei D.F. a fost violentă, datorându-se hemoragiei

interne și externe, consecința unei plăgi penetrante toracice cu intensitate

cardiacă, leziunile putând fi produse prin lovirea activă a toracelui cu obiect

înțepător tăios având lungimea minimă a lamei de 11, 5 cm și lățimea de 2 cm,

poziția victimei în momentul agresiunii putea fi culcată pe pat, în decubit

lateral drept, iar a agresorului în picioare, la marginea patului și în spatele

victimei iar alcoolemia victimei în momentul decesului a fost de 2,80 gr. %o.

Poziția adoptată de inculpat

în cursul judecății de a nu recunoaște infracțiunea pentru care a fost trimis

în judecată este infirmată de probele administrate, care au evidențiat că

inculpatul este autorul infracțiunii de omor calificat.

În raport cu cele menționate,

Înalta Curte apreciază că percepția asupra probelor administrate de către

instanța de apel este în concordanță cu soluția pronunțată, astfel că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

referitoare la eroarea gravă de fapt.

De asemenea, în ceea ce

privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de apel în

mod just a considerat că prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere gradul de

pericol social în concret ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingere

unei valori sociale fundamentale, respectiv viața omului, calitatea de rudă a

victimei, acesta fiind tatăl inculpatului, circumstanțele reale dar și cele

personale ale inculpatului, atitudinea oscilantă a acestuia referitoare la

recunoașterea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, este tânăr, provine

dintr-o familie care are o percepție negativă în cadrul comunității, deoarece

toți membrii familiei sunt consumatori de substanțe etilice, nu prezintă

interes față de muncă, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de S.R.S.S.

de pe lângă Tribunalul Neamț.

Prin cuantumul minim legal

al pedepsei aplicate, cu executare în regim de detenție, s-a avut în vedere că

numai această pedeapsă poate să asigure realizarea scopurilor educativ și de

exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de

infracțiuni și reintegrarea sa pozitivă viitoare în societate.

Așadar, critica recurentului

inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei, nu poate fi

reținută, deoarece în cauză a fost făcută o apreciere plurală a tuturor

criteriilor legale, cărora li s-a dat o adecvare concretă, nefiind aplicabil

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte

consideră că instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub

toate aspectele, neconstatând nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei

penale nr. 343 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 martie

2004 la 6 ianuarie 2005.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare statului,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 343 din 9

noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2004 la

6 ianuarie 2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 ianuarie 2005.