ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3569/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 338

din 8 martie 2005 a Tribunalului București, inculpatul

F.R.I.

a fost condamnat în baza art. 211 alin. (1) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că prejudiciul

a fost acoperit prin restituire.

În baza art. 118 lit. a) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 50.000 lei obținută prin infracțiune.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, în ziua de 20 februarie 2004, în jurul

orelor 14,00, inculpatul a intrat în I.C. și a început să ceară tinerilor de la

mese câte 5.000 lei.

La refuzul părții vătămate A.S.M.

de a-i da suma de bani solicitată, inculpatul i-a aplicat două lovituri cu palmele

peste cap și controlându-l în buzunare i-a luat și însușit un telefon mobil și

suma de 50.000 lei.

Partea vătămată a sesizat o patrulă

de jandarmi care a intervenit, l-a reținut și imobilizat pe inculpat, asupra

căruia a fost găsit telefonul sustras.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel inculpatul care, în principal, a cerut achitarea, iar în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 276/

A din 8 aprilie 2005 (numărul acestei decizii,  din 281/ A în 276/ A a fost

rectificat prin încheierea din 16 iunie 2005 a aceleiași instanțe), Curtea de

Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea

că probele au dovedit fapta dedusă judecății, care, în faza urmăririi penale, a

fost recunoscută și de inculpat, iar pedeapsa aplicată respectă prevederile art.

72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul care a înțeles să o critice oral numai în

ce privește individualizarea pedepsei, în cuantum și modalitate de executare,

solicitând fie aplicarea art. 86

1

C. pen., fie art. 81 C. pen.

Critica formulată va fi

examinată în raport de prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., constatându-se nefondată pentru cele ce urmează.

Instanța de fond a apreciat

starea de vinovăție a inculpatului la data comiterii infracțiunii, cât și

împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, stabilind o pedeapsă în

regim de detenție, dar la limita minimă legală.

Înafara acestor date nu se

constată noi împrejurări care să justifice o coborâre a pedepsei sub limita

minimă legală, prin reținerea circumstanțelor judiciar personale atenuante.

Pe de altă parte, nu sunt

realizate cumulativ nici cerințele pentru aplicarea art. 86

1

C.

pen., sau 81 C. pen., atâta timp cât, nu există o certitudine că scopul

pedepsei poate fi atins și fără o executare efectivă a acesteia.

În contextul amintit se apreciază

că pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea unei infracțiuni grave de

tâlhărie calificată respectă, astfel cum a fost stabilită atât în cuantum cât

și în modalitate de executare, prevederile art. 72 C. pen.

De altfel, la data

soluționării cauzei în recurs, inculpat a executat în regim de detenție mai

mult de jumătate din pedeapsă, așa încât, poate intra sub incidența art. 60 alin.

(2) C. pen.

Pentru considerentele expuse

critica este nefondată și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată

detenția preventivă la zi.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.R.I. împotriva deciziei penale nr. 281/A din

8 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2004 la

8 iunie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iunie 2005.