ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5631/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 19 aprilie 2005, reclamanta V.G.B. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea procesului-verbal din 14 februarie 2005, întocmit de consilierii superiori ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală din cadrul Direcției Generale de Inspecție Financiar Fiscală și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că procesul-verbal contestat este rezultatul unui control inopinat, efectuat prin sondaj, concluziile acestuia nefiindu-i comunicate, deși, potrivit acestora, societatea ar fi făcut înregistrări în evidența contabilă, fără a respecta prevederile legale, ceea ce impune în sarcina sa, o serie de debite față de stat.

Reclamanta a susținut caracterul ilegal al actului contestat, atât sub aspectul dreptului procedural, cât și al dreptului substanțial. Printr-o cerere ulterioară, reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul solicitării anulării deciziei nr. 631 din 31 martie 2005, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, considerând că ordonanța parchetului nr. 171/O/P/2003 nu putea justifica efectuarea unui control, fie și inopinat, Parchetul neavând competența de a ordona Agenției Naționale de Administrare Fiscală, efectuarea de controale la grupul de firme V.G.B. Prin sentința civilă nr. 1165 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în anularea procesului-verbal din 14 februarie 2005 și ca nefondată, cererea completatoare.

S-a reținut în acest sens că procesul-verbal nu reprezintă un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, întrucât nu întrunește condițiile actului administrativ. În același timp s-a apreciat că nu poate fi considerat nici act administrativ fiscal în conformitate cu dispozițiile art. 41 C. proc. fisc., dar nici titlu de creanță în sensul dispozițiilor art. 107 C. proc. fisc., nefiind susceptibil de a fi contestat și neputând constitui baza unei decizii de imputare. În ce privește cererea completatoare, a apreciat că față de faptul că obiectul contestației soluționate prin această decizie nu l-a constituit un act administrativ fiscal sau act susceptibil de a fi pus în executare, nu putea face obiectul contestației în condițiile Codului de procedură fiscală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC V.G.B. SRL. Recurenta a susținut că prin procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat, s-a constatat în fapt că reclamanta nu ar fi prezentat documente de evidență tehnică operativă și de gestiune aferentă mărfurilor facturate, motiv pentru care s-a concluzionat că aceasta a făcut operațiuni incorecte în contabilitate, stabilind în același timp și cuantumul sumelor datorate la bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit, T.V.A. și penalități de întârziere. Astfel fiind, în mod greșit instanța fondului nu a reținut voința autorității administrației publice competente de a crea efecte juridice în legătură cu societatea controlată. Deși intitulat proces-verbal, actul ca atare îndeplinește condițiile actului administrativ fiscal conform dispozițiilor art. 38 C. proc.

fisc., mai puțin cele referitoare la existența ștampilei organului fiscal emitent și a mențiunii referitoare la dreptul de a fi contestat. Și sub aspectul obiectului, acest act îndeplinește cerințele art. 37 C. proc. fisc., având ca efect tocmai constatarea în sarcina reclamantei, a mai multor obligații fiscale față de stat. Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind: „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Or, procesul verbal-din 14 februarie 2005, a cărui anulare s-a solicitat prin acțiune, emană de la o autoritate publică, reprezentând manifestarea de voință unilaterală a acesteia, concretizată prin raportare la lege și fără echivoc producând efecte juridice, de necontestat, prin stabilirea în sarcina reclamantei, a mai multor obligații fiscale, prin acele sume constatate a fi de virat la bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit, diferența T.V.A. și penalități de întârziere. Negând caracterul acestui proces-verbal, de act administrativ, așa cum îl definește art. 2 din Legea nr. 554/2004, dar și acela de act administrativ fiscal, definit de art. 41 C. proc. fisc., instanța fondului a apreciat procesul-verbal ca fiind rezultatul unei cercetări la fața locului, în sensul dispozițiilor art. 55 C. proc.

fisc., fără a sesiza că textul are în vedere verificarea unor incinte, încăperi sau terenuri realizate în scopul de a proba o anume situație de fapt, neavând nici o legătură cu procesul-verbal de control fiscal. Astfel fiind, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., să se admită recursul declarat de SC V.G.B. SRL împotriva sentinței nr. 1165 din 15 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, se va casa această hotărâre și trimite cauza, pentru soluționare în fond, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC V.G.B. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1165 din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.