ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 99/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114 din 1

februarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis excepția

neregularității sesizării instanței, invocate de către inculpatul R.E. și a

dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, secția de combatere a corupției și criminalității, organizate în

vederea refacerii acesteia.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 54/P/2000 din

data de 14 iunie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților B.R., G.E.A.,

R.E., R.I., S.R.O. și Ș.O.M.

La data de 11 ianuarie 2005,

inculpatul R.E., prin apărătorul său, a ridicat excepția neregularitatea

sesizării instanței, solicitând a se constata nulitatea actului de trimitere în

judecată și restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi

penale și refacerii actului de sesizare.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința amintită a constatat întemeiată excepția ridicată, motiv

pentru care, în temeiul art. 300 C. proc. pen., a restituit dosarul la organul

de urmărire penală în vederea refacerii rechizitoriului și a urmăririi penale,

ocazie cu care urmează a se proceda la:

- citarea inculpatului R.E. pentru a

fi citat;

- refacerea raportului de expertiză

contabilă prin citarea inculpatului R.E. și a părții civile A.V.A.S.;

- prezentarea materialului de

urmărire penală inculpatului R.E., iar în cazul neprezentării acestuia să se

consemneze acest fapt într-un proces-verbal încheiat cu apărătorul ales;

- refacerea rechizitoriului.

De menționat faptul că toate aceste

obiective impuse de către instanțe nu au fost respectate de organul de urmărire

penală, fapt ce a atras după sine și nulitatea actului de sesizare.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și plângere

intimatul-inculpat S.O.R.

Prin recursul declarat Parchetul de

pe lângă Tribunalul București a solicitat casarea hotărârii pronunțată de prima

instanță și trimiterea cauzei la aceasta pentru continuarea judecății, întrucât

în cauză au fost respectate drepturile procedurale ale inculpatului R.E., iar

rechizitoriul a fost întocmit de către organul de urmărire penală fără încălcarea

prevederilor legale.

Prin plângerea sa, inculpatul S.O.R.

a solicitat ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra apartamentului pe

care îl are în proprietate cu soția sa, întrucât, în realitate, imobilul nu

este proprietatea sa ci a soției.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 1552

din 22 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și ca inadmisibilă plângerea formulată de

intimatul inculpat S.O.R.

În motivarea acestei decizii,

referitor la recursul declarat de parchet s-a arătat că în mod temeinic prima

instanță a apreciat că urmărirea penală s-a făcut cu încălcarea normelor de

procedură, prin nerespectarea unor drepturi esențiale ale inculpatului R.E. și

care prin gravitatea lor atrag nulitatea actelor îndeplinite, consecința

firească nefiind alta decât constatarea nulității actului de sesizare și

restituirea cauzei la organul de urmărire penală în vederea refacerii sale.

Cu privire la plângerea formulată de

intimatul inculpat S.O.R. s-a arătat că nu poate fi primită din moment ce cauza

a fost restituită la parchet din motive ce atrag nulitatea acestuia și mai

înainte de a se proceda la judecata cauzei astfel că hotărând restituirea

cauzei la procuror, acesta, în cazul refacerii întregii urmăriri penale, va

dispune și cu privire la cererile respective, stabilind astfel cadrul

procesului legal, cu respectarea drepturilor la apărare și la un proces

echitabil pentru fiecare parte.

Decizia pronunțată este definitivă.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de apel a declarat recurs intimatul S.O.R., pe care a criticat-o cu privire

la greșita respingere a plângerii prin care solicită a se dispune ridicarea

sechestrului asigurător referitor la bunurile indisponibilizate de către

organele de urmărire penală.

Recursul declarat de recurentul S.O.R.

este inadmisibil.

În art. 385

1

C. proc.

pen., se arată în mod expres care anume hotărâri judecătorești pot fi atacate

cu recurs.

Din latura acestui text de lege

rezultă, fără nici un dubiu, că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești rămase definitive, singura cale de atac admisă de lege, referitor

la astfel de hotărâri, fiind căile extraordinare de atac, ceea ce nu e cazul în

speță.

După cum rezultă din actele de la

dosar hotărârea atacată cu recurs de către recurentul S.O.R. este definitivă,

motiv pentru care aceasta nu mai poate fi atacată, din nou, pe calea unei căi

de atac ordinară, care deja a fost exercitată.

În consecință, fiind vorba de o

hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat,

formularea unui nou recurs este inadmisibil, astfel că soluția ce se impune

este respingerea recursului de față ca inadmisibil, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul S.O.R. împotriva deciziei penale nr. 1552 din 22

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă pe petiționar să plătească

statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 ianuarie 2006.