ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3284/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 9 martie

2006, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 300 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., raportat la art. 209 alin. (5) și art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a

dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul L.A.F., Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere neregularitatea actului de

sesizare.

S-a reținut că, prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție nr. 138/P/2002 din 7 august

2002, inculpatul L.A.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., favorizarea

infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art.

289 C. pen., reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Curtea de Apel Alba Iulia a fost

investită cu soluționarea cauzei prin încheierea nr. 6595 din 22 noiembrie 2005,

prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea inculpatului și a

dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Suceava la această instanță, cu

menținerea tuturor actelor efectuate.

Instanța de fond a procedat la

verificarea din oficiu, conform art. 300 C. proc. pen., a regularității actului

de sesizare, având în vedere și reiterarea de către inculpat a excepțiilor

invocate în fața Curții de Apel Suceava, privitoare la neregularitatea actului

de sesizare, nelegalitatea rechizitoriului și nulitatea absolută a materialului

probator administrat în cauză, urmare a încălcării dispozițiilor relative la

competența după materie și calitatea persoanei, în sprijinul cărora a depus

acte noi și practică judiciară.

Curtea de Apel Alba Iulia a

constatat că sesizarea instanței nu s-a făcut potrivit legii, iar

neregularitatea nu este aptă de a fi înlăturată de îndată și nici prin

acordarea unui termen în acest scop, împrejurare în care se impune, conform art.

300 alin. (2) C. proc. pen., restituirea dosarului organului care a întocmit

actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

Rechizitoriul poartă semnătura de confirmare

a procurorului general adjunct, în numele său, iar nu pentru procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, or, potrivit

dispozițiilor art. 209 alin. ultim C. proc. pen. (în vigoare la data emiterii

rechizitoriului), procurorul general adjunct nu avea o astfel de prerogativă.

Cum răspunderea confirmării

rechizitoriului revenea exclusiv procurorului general, Curtea a constatat că

actul de sesizare este lovit de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor art. 197

alin. (2) C. proc. pen., impunându-se refacerea acestuia.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

la Curtea de Apel Alba Iulia în vederea continuării cercetării judecătorești

față de inculpatul L.A.F.

S-a susținut că, prin confirmarea

rechizitoriului de către procurorul general adjunct și nu de către procurorul

general, nu s-au cauzat prejudicii grave inculpatului ori o încălcare a

prevederilor legale în materie, de natură să conducă la nulitatea absolută a

actului de sesizare a instanței.

De altfel, Secția de urmărire penală

și criminalistică a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție era

coordonată și controlată, conform Ordinului nr. 55 din 9 iulie 2001 emis de

procurorul general în baza prevederilor art. 28 și 40 din Legea nr. 92/1992 și

având în vedere Ordinul nr. 1322/C/2001 din 25 iunie 2001 al ministrului

justiției, de către procurorul general adjunct, fapt ce îi conferea dreptul să

confirme rechizitoriul întocmit de un procuror din subordinea sa.

Examinând recursul Înaltei Curți de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 300 C. proc. pen.,

„instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare,

regularitatea actului de sesizare. În cazul în care se constată că sesizarea nu

este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de

îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie

organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.”

Prin art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., între altele, s-a stabilit că „dispozițiile relative la sesizarea

instanței, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

În cazul sesizării instanței prin

rechizitoriu, aceasta trebuie să verifice dacă actul de sesizare îndeplinește

condițiile prevăzute de lege, atât sub aspectul conținutului său prevăzut în art.

263 C. proc. pen., cât și sub aspectul confirmării, potrivit dispozițiilor art.

264 alin. (2) din același cod.

În cauză, verificând regularitatea

sesizării, instanța de fond a constatat că rechizitoriul nu a fost confirmat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Art. 209 alin. (1) C. proc. pen., nu

acordă această prerogativă prim-adjunctului procurorului general, iar ordinul

intern invocat de parchet în motivarea recursului nu poate contraveni legii, pe

de o parte, iar pe de altă parte el nu are relevanța acordată, întrucât

reprezintă doar o formă de organizare a activității de conducere în cadrul

parchetului general.

Prin urmare, constatând

neregularitatea actului de sesizare și restituind cauza la procuror, prima

instanță a pronunțat o hotărâre legală, în raport de caracterul imperativ al

normelor legale menționate și sancțiunea nerespectării dispozițiilor

referitoare la sesizarea instanței.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 27 din 9 martie

2006 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul L.A.F.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 mai 2006.