ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2383/2005

Deliberând asupra recursului de față: Prin sentința nr. 1036 din 15 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 232/2002, a fost admisă acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București, împotriva pârâtei A.S.P.I. și, în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.920.000.000 lei penalități și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă prin care a solicitat constatarea nulității clauzelor contractuale nr. 7.8, 78.1 și 7.8.2 din contractul de vânzare-cumpărare din 31 mai 1996. Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 148 din 25 martie 2004 a constatat perimat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului Arad, reținându-se că pricina a fost suspendată la 4 septembrie 2003, pentru lipsa nejustificată a părților, dată de la care a stat în nelucrare mai mult de 6 luni, situație în care, în temeiul art. 248 C. proc. civ., s-a constatat că operează în cauză perimarea. În contra celei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând soluția dată în apel, susținând în esență că la data de 16 iunie 2003 a formulat cerere de repunere pe rol, însă instanța a suspendat judecarea recursului fără a avea în vedere că soluția D.G.F.P. Arad, referitoare la obținerea facilităților prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 republicată, situație în raport de care, soluția de constatare a perimării recursului declarat împotriva hotărârii tribunalului este greșită.

Pe cale de consecință, recurenta solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin încheierea din 16 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul de apel nr. 6550/2003, s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâtă, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Ulterior, la data de 17 iunie 2003, pârâta a formulat cerere de repunere pe rol, iar instanța de apel a fixat termen de judecată a recursului la data de 4 septembrie 2003, menținându-se măsura timbrării recursului conform legii. Iar, la data de 4 septembrie 2003, recurenta-pârâtă, deși legal citate părțile, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., situație în care corect Curtea de Apel Timișoara a suspendat judecata. Este adevărat că părțile pot solicita eșalonarea plății taxei de timbru, cu procedura prevăzută conform legii timbrului, însă pârâta, din prezenta cauză, nu a depus dovezi în acest sens și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a înștiința instanța sub acest aspect, deși a fost legal citată pentru termenul din 4 septembrie 2003, așa încât legal și temeinic a dispus instanța de apel suspendarea judecății. În ce privește constatarea recursului ca perimat, de asemenea curtea de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, mai mult de 6 luni în materie comercială, în sensul că pricina a fost suspendată la data de 4 septembrie 2003, dată de la care și până la acest termen, cauza a stat în nelucrare din vina părților.

Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.S.P.I. Arad, împotriva deciziei nr. 148 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 aprilie 2005.