ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3127/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 2827 din 1 aprilie 2001, a admis acțiunea

reclamantei SC R. SA Chitila și a obligat-o pe pârâta SC S. SRL Ploiești la

plata sumei de 101.078.922 lei contravaloare marfă lipsă și neachitată și

13.864.103 lei dobândă legală.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamanta i-a livrat pârâtei marfă în valoare de

131.262.956 lei, în baza unui contract de livrare din care a achitat 30.184.034

lei, rămânând neachitată suma de 101.078.922 lei.

Prin decizia civilă nr. 154/ A din 5

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca

nefondat apelul pârâtei declarat împotriva hotărârii instanței de fond.

Instanța de apel a reținut că

apelanta deși a recunoscut că datorează numai 59.000.000 lei, urmare a

compensărilor făcute în trei cu intimata, prin firmele SC A. SRL Pașcani și SC

P. SRL Vaslui, aceasta nu a făcut dovada plăților efectuate și acordul pentru

compensările efectuate.

Împotriva menționatei decizii,

pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului,

modificarea deciziei, în sensul obligării societății sale numai la plata sumei

de 59.000.000 lei.

În criticile formulate, recurenta

pârâtă susține în esență următoarele:

- că greșit instanța de apel i-a

refuzat proba expertizei solicitate pentru a stabili cu exactitate situația de

fapt și suma datorată;

- că nu au fost luate în

considerație probele administrate în cauză, înscrisurile depuse la dosar din

care rezultă clar că suma datorată este de numai 59.000.000 lei, pe care a și

recunoscut-o și nu 101.078.922 lei la cât a fost obligată;

- că nu s-a ținut cont de

compensările făcute între societățile menționate și nu datorează nici dobânda

la care a fost obligată la fond.

Recursul este fondat.

Curtea, analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului,

constată că acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate,

în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Astfel, se constată că deși instanța

de apel a reținut în mod concret situația de fapt, în sensul că la baza

raporturilor dintre părți a stat contractul de livrare și desfacere de mărfuri nr.

1055 din 25 februarie 1997, că reclamanta a livrat pârâtei produse ce nu au

fost achitate integral, s-a făcut o apreciere eronată a înscrisurilor depus la

dosar din care rezultă compensările dintre cele 3 societăți enumerate și

plățile efectuate.

Cum potrivit art. 969 și 970 C. civ.,

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și

trebuie executate de acestea cu bună credință, Curtea urmează să admită

recursul, să modifice decizia în sensul admiterii apelului pârâtei și

schimbării hotărârii instanței de fond, admiterii în parte a acțiunii

reclamantei, obligarea pârâtei la 59.000.000 lei contravaloare marfă neachitată

și la 4.185.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC S. SRL Ploiești, împotriva deciziei nr. 154/ A din 5 noiembrie 2002 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că

admite apelul aceleiași părți.

Schimbă în tot sentința nr. 2827 din

10 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, în sensul că

admite în parte acțiunea reclamantei SC R. SA Chitila și obligă pârâta SC S.

SRL Ploiești la plata sumei de 59.000.000 lei.

Obligă pârâta la 4.185.000 lei

cheltuieli de judecată către reclamanta SC R. SA la fond.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 mai 2005.