ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6889/2005

Asupra conflictului de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 1894 de la 17

martie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr.

12807/2003 s-a admis acțiunea pronunțată de reclamanta R.A. în contradictoriu

cu pârâta Banca Națională a României și, drept consecință a fost obligată

pârâta să restituie reclamantei două brățări și un colier din aur.

Apelurile declarate de Banca Națională a

României și Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București au fost

respinse, ca nefondate, prin decizia civilă nr. 836/A din 24 august 2004

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, și pentru cauze

privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Banca Națională a României a formulat

recurs împotriva acestei decizii, ce a făcut obiectul dosarului nr. 20510/2004

al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În conformitate cu dispozițiile art. II

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 195/2004 cauza a fost restituită Curții de

Apel București în vederea soluționării recursului.

Instanța de recurs, prin decizia civilă

nr. 1832/R din 24 iunie 2005, constatând greșita aplicare a dispozițiilor Legii

nr. 195/2004, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție și constatând ivit un conflict negativ de

competență, a învestit aceiași instanță pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

constatând inexistența conflictului negativ de competență, va trimite cauza

Curții de Apel București pentru soluționarea recursului față de motivele ce

succed.

Rezoluția administrativă, dispusă în baza

dispozițiilor art. II alin. (II) din Legea nr. 195/2004 în conformitate cu care

recursurile aflate pe rolul instanței supreme și care au ca obiect hotărâri

prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curților de

apel, constituie, în același timp, declinator de competență și regulator de

competență.

Față de cele mai sus expuse, în mod

greșit instanța Curții de Apel București a apreciat existența conflictului

negativ de competență între cele două instanțe, câtă vreme Înalta Curte de

Casație și Justiție odată cu declinarea de competență a pronunțat, în

condițiile și în termenii administrativi dispuși de Legea nr. 195/2004, și

regulatorul de competență.

De altfel și dispozițiile art. II alin.

(3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 sunt în

același sens ca și dispozițiile din Legea nr. 195/2004.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte, constatând inexistența conflictului negativ de competență, va dispune

trimiterea cauzei Curții de Apel București în vederea soluționării recursului

declarat de Banca Națională a României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată inexistența conflictului negativ

de competență și trimite cauza Curții de Apel București pentru soluționarea

recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 septembrie 2005.