ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1688/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1, București, reclamanții Z.M. și B.I. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Banca Națională a României, Ministerul Administrației

și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la

restituirea în natură a bijuteriilor preluate abuziv de fostul regim comunist,

în luna noiembrie 1984.

Pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

La termenul din 8 martie 2004,

reclamanții au precizat acțiunea, solicitând, în cazul în care nu va fi

posibilă restituirea în natură, obligarea pârâților la contravaloarea acestora.

Prin sentința civilă nr. 8807 din 15

noiembrie 2004, Judecătoria sectorului 1, București a admis excepția lipsei

capacității procesuale active a reclamantului B.I., a admis excepția

inadmisibilității cererii și a respins cererea formulată de reclamanți, ca

inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta Z.M., solicitând admiterea apelului în sensul

restituirii bijuteriilor, iar prin decizia nr. 305/a din 25 mai 2006, Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, a admis apelul și

a schimbat în tot sentința civilă, în sensul că a admis acțiunea formulată și

continuată de moștenitoarea Z.M., astfel cum a fost precizată în cererea de la

fila 22 dosar fond, dispunând restituirea bijuteriilor, așa cum sunt enumerate

în dispozitivul deciziei, sau a contravalorii lor.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a constatat că față de faptul că bunurile confiscate au fost predate spre

păstrare Băncii Naționale a României, instituție care, în conformitate cu H.G. nr.

1344/2003, este abilitată pentru restituirea acestora în natură sau a contravalorii

lor, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor este întemeiată.

S-a constatat că bunurile a căror

restituire se solicită au fost confiscate abuziv, prin sentința penală nr. 695

din 25 iunie 1984, iar bijuteriile deținute de reclamanți, foști soți, o parte

aveau regimul de bunuri proprii ale reclamantei Z.M. și o parte de bunuri

comune dobândite în timpul căsătoriei, dispunându-se, în consecință, admiterea

cererii formulate și continuate de reclamanta Z.M.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat recurs pârâtă Banca Națională a României, criticând-o pentru

nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., în sensul

că prin pronunțarea deciziei civile nr. 305/A din 25 mai 2006, Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, a încălcat competența judecătoriei sectorului

1 București de soluționare a cauzei pe fond, potrivit dispozițiile art. 297 alin.

(1) C. proc. civ., iar, pe fond, prin decizia ce face obiectul prezentului

recurs, cauza a fost soluționată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că

acțiunea promovată și continuată de reclamanta Z.M. este întemeiată numai în

parte, urmând a fi obligată Banca Națională a României la restituirea în natură

numai a obiectelor rămase în depozitul Băncii Naționale a României, sucursala

Municipiului București, identificate prin inventarul nr. 17050 (cauza BNR nr.

1131).

La termenul din 30 noiembrie 2006,

instanța, din oficiu, a invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., privind competența materială a curții de apel de

soluționare a apelului, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând recursul, în raport de

motivul de ordine publică invocat de instanță, din oficiu, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., priind competența materială a

curții de apel de soluționare a apelului, cu prioritate, față de motivul de

recurs invocat de pârâtă tot în baza aceluiași temei legal, în sensul că

instanța de apel a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1)

C. proc. civ., privind competența Judecătoriei sector 1, București de

soluționare a cauzei în fond, instanța constată recursul întemeiat pentru

următoarele considerente:

Cauza a fost soluționată în primă

instanță de către Judecătoria sectorului 1, București, prin sentința civilă nr.

8807 din 15 noiembrie 2004, prin care s-a respins cererea formulată de

reclamanții Z.M. și B.I., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe civile a

declarat apel reclamanta Z.M., cererea de apel fiind înregistrată la Curtea de

Apel București la 4 ianuarie 2005 și soluționată, prin decizia civilă ce face

obiectul prezentului recurs la data de 25 mai 2006.

La 17 iulie 2005, a intrat în

vigoare Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2005, care cuprinde

atât dispoziții tranzitorii cu privire la competența de soluționare a căilor de

atac, art. II, cât și dispoziții de modificare a codului de procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) C.

proc. civ., tribunalele judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit legii, sunt

supuse apelului, introducând astfel principiul proximității căilor de atac, în

sensul că acestea sunt soluționate de instanța imediat superioară celei care a

pronunțat hotărârea atacată.

Așa cum s-a arătat mai sus, cauza

era pendinte la Curtea de Apel București, la data intrării în vigoare a Legii

nr. 219/2001, pentru soluționarea apelului declarat de reclamanta Z.M.,

situație în care deveneau incidente dispozițiile tranzitorii ale Legii nr.

219/2005, art. II alin. (2), potrivit cărora „apelurile aflate pe rolul

curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalului, se trimit la tribunale”.

În raport de aceste dispoziții

legale, soluționând apelul, Curtea de Apel București a încălcat competența

materială a Tribunalului București de soluționarea căii de atac a apelului.

Așa fiind, potrivit art. 312 alin. (3)

C. proc. civ., instanța va admite recursul declarat de pârâta Banca Națională a

României, va casa decizia nr. 305/A din 25 mai 2006 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, și va trimite cauza Tribunalului București pentru

judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Banca Națională a României împotriva deciziei civile nr. 305/A din 25 mai 2006,

a Curții de Apel București, pe care o casează.

Trimite cauza Tribunalului București

pentru judecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2007

.