ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1688/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1, București, reclamanții Z.M. și B.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Banca Națională a României, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la restituirea în natură a bijuteriilor preluate abuziv de fostul regim comunist, în luna noiembrie 1984. Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. La termenul din 8 martie 2004, reclamanții au precizat acțiunea, solicitând, în cazul în care nu va fi posibilă restituirea în natură, obligarea pârâților la contravaloarea acestora.

Prin sentința civilă nr. 8807 din 15 noiembrie 2004, Judecătoria sectorului 1, București a admis excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantului B.I., a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea formulată de reclamanți, ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Z.M., solicitând admiterea apelului în sensul restituirii bijuteriilor, iar prin decizia nr. 305/a din 25 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, a admis apelul și a schimbat în tot sentința civilă, în sensul că a admis acțiunea formulată și continuată de moștenitoarea Z.M., astfel cum a fost precizată în cererea de la fila 22 dosar fond, dispunând restituirea bijuteriilor, așa cum sunt enumerate în dispozitivul deciziei, sau a contravalorii lor.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a constatat că față de faptul că bunurile confiscate au fost predate spre păstrare Băncii Naționale a României, instituție care, în conformitate cu H.G. nr. 1344/2003, este abilitată pentru restituirea acestora în natură sau a contravalorii lor, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor este întemeiată. S-a constatat că bunurile a căror restituire se solicită au fost confiscate abuziv, prin sentința penală nr. 695 din 25 iunie 1984, iar bijuteriile deținute de reclamanți, foști soți, o parte aveau regimul de bunuri proprii ale reclamantei Z.M. și o parte de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, dispunându-se, în consecință, admiterea cererii formulate și continuate de reclamanta Z.M.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtă Banca Națională a României, criticând-o pentru nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., în sensul că prin pronunțarea deciziei civile nr. 305/A din 25 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a încălcat competența judecătoriei sectorului 1 București de soluționare a cauzei pe fond, potrivit dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe fond, prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, cauza a fost soluționată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că acțiunea promovată și continuată de reclamanta Z.M.

este întemeiată numai în parte, urmând a fi obligată Banca Națională a României la restituirea în natură numai a obiectelor rămase în depozitul Băncii Naționale a României, sucursala Municipiului București, identificate prin inventarul nr. 17050 (cauza BNR nr. 1131). La termenul din 30 noiembrie 2006, instanța, din oficiu, a invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., privind competența materială a curții de apel de soluționare a apelului, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Examinând recursul, în raport de motivul de ordine publică invocat de instanță, din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., priind competența materială a curții de apel de soluționare a apelului, cu prioritate, față de motivul de recurs invocat de pârâtă tot în baza aceluiași temei legal, în sensul că instanța de apel a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., privind competența Judecătoriei sector 1, București de soluționare a cauzei în fond, instanța constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente: Cauza a fost soluționată în primă instanță de către Judecătoria sectorului 1, București, prin sentința civilă nr. 8807 din 15 noiembrie 2004, prin care s-a respins cererea formulată de reclamanții Z.M. și B.I., ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta Z.M., cererea de apel fiind înregistrată la Curtea de Apel București la 4 ianuarie 2005 și soluționată, prin decizia civilă ce face obiectul prezentului recurs la data de 25 mai 2006. La 17 iulie 2005, a intrat în vigoare Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 138/2005, care cuprinde atât dispoziții tranzitorii cu privire la competența de soluționare a căilor de atac, art. II, cât și dispoziții de modificare a codului de procedură civilă. Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. civ., tribunalele judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit legii, sunt supuse apelului, introducând astfel principiul proximității căilor de atac, în sensul că acestea sunt soluționate de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Așa cum s-a arătat mai sus, cauza era pendinte la Curtea de Apel București, la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2001, pentru soluționarea apelului declarat de reclamanta Z.M., situație în care deveneau incidente dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 219/2005, art. II alin. (2), potrivit cărora „apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului, se trimit la tribunale”. În raport de aceste dispoziții legale, soluționând apelul, Curtea de Apel București a încălcat competența materială a Tribunalului București de soluționarea căii de atac a apelului. Așa fiind, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., instanța va admite recursul declarat de pârâta Banca Națională a României, va casa decizia nr. 305/A din 25 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și va trimite cauza Tribunalului București pentru judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Banca Națională a României împotriva deciziei civile nr. 305/A din 25 mai 2006, a Curții de Apel București, pe care o casează. Trimite cauza Tribunalului București pentru judecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007 .