ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3066/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 82 din 2 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca Națională a României și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost anulată acțiunea formulată de reclamanții O.V., O.E. și O.I. împotriva pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate de reprezentant. A fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea sumei de 1190 dolari SUA și a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

A fost respins capătul de cerere privind restituirea a 327 monede din aur în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a Românei ca neîntemeiat. A fost respinsă cererea reclamanților reclamanții O.V., O.E. și O.I. împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a reținut în esență că, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la restituirea a 327 monede din aur și 1190 dolari SUA, bunuri confiscate abuziv în anul 1958 sau contravaloarea acestora, în cazul în care acestea nu mai există fizic. Cererea a fost formulată în temeiul art. 34 1 din O.U.G. nr. 190/2000, iar conform art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003 s-a apreciat că Statul este reprezentat în asemenea acțiuni de Banca Națională a Românei, deoarece textul prevede că „reprezentarea statului în fața instanțelor de judecată în litigiile prevăzute de art. 34 1 din O.U.G.

nr. 190/2000 este asigurată de B.N.R. atât în cazul proceselor aflate pe rol la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 190/2000, cât și în cele intentate în baza acestui act normativ'" și că Ministerul Finanțelor Publice nu poate reprezenta statul, în cazul litigiilor întemeiate pe baza acestor texte. Față de acest aspect s-a concluzionat că acțiunea trebuie anulată față de Ministerul Finanțelor Publice ca efect al lipsei calității de reprezentant al statului. În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea a 1190 dolari SUA, confiscați abuziv prin sentința penală nr.1845 din 4 octombrie 1958 a fostului Tribunal Popular al Raionului Tudor Vladimirescu, instanța a reținut că se întemeiază tot pe dispozițiile art. 34 1 din O.U.G.

nr. 190/2000. Potrivit acestui text, persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase au fost preluate abuziv cu încălcarea reglementărilor în vigoare după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea lor de către instanțele de judecată. Textul invocat prevede, așadar, posibilitatea revendicării pe această cale a obiectelor din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase preluate abuziv, dar nu și a mijloacelor de plată. Pentru că legea specială este de strictă interpretare, instanța a reținut că pe această cale, a unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 34 1 din O.U.G. nr. 190/2000, nu se poate solicitat restituirea mijloacelor de plată, indiferent de forma acestora, bancnote sau monede, dacă nu sunt confecționate din metale prețioase, motiv pentru care s-a reținut inadmisibilitatea capătului de cerere, urmând să fie respins ca atare.

Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că cele 327 monede din aur au fost confiscate în baza aceleiași sentințe penale indicate mai sus, de la numita R.E., autoarea reclamanților, în temeiul art. 14 din Legea nr. 284/1947. Măsura preluării de către stat a acestor bunuri, analizată prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 s-a reținut ca fiind abuzivă, deoarece dispozițiile Legii nr. 284/1947 contraveneau art. 17 din Constituția României din 1923, care garanta dreptul la proprietate personală cetățenilor, cât și art. 481 C. civ., art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și împreună cu alții, nimeni neputând fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Deși măsura luată s-a apreciat a fi abuzivă, instanța a reținut că reclamanții nu au dovedit că respectivele bunuri se află în depozitul B.N.R. sau că au fost valorificate în folosul statului, neprezentând suficiente elemente de identificare prin care să poată fi evaluate și analizate printr-o expertiză. De asemenea, s-a avut în vedere că reclamanții nu au prezentat documente care să ateste depunerea bunurilor în bancă în anul 1958, iar pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a precizat că nu deține procesul-verbal nr. 11406/1958 despre care se face vorbire în hotărârea penală nr. 1845/1958. Potrivit art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 190/2000 coroborat cu art. 39 din H.G. nr. 1344/2003 rezultă că obiectele din metale prețioase preluate în mod abuziv se restituie în natură, în măsura în care se regăsesc fizic în depozitul B.N.R., iar în caz contrar se restituie contravaloarea lor.

Reclamanții nu au dovedit împrejurarea că monedele s-ar afla în depozitele B.N.R. și nici cantitatea din aur fin conținut de acestea, ori că au fost valorificate în folosul statului, ceea ce a dus la soluția deja arătată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții O.V., O.E. și O.I. La 14 noiembrie 2005, reprezentantul apelanților reclamanți a precizat că valoarea monedelor a căror restituire o solicită este de 1,5 miliarde lei, valoare consemnată în încheierea de la acea dată, aflată la fila 36 din dosarul nr. vechi 1418/2005 (nr. nou 12594/2/2005) al Curții de Apel București. Față de valoarea litigiului, instanța a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a apelului de către curtea de apel, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 219/2005 și scoțând cauza de pe rol, a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului București.

Împotriva încheierii din ședința de la 11 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs reclamanții O.V., O.E. și O.I., care invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat admiterea lui, în sensul respingerii excepției de necompetență materială și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la curtea de apel. În dezvoltarea motivului de recurs se arată că, a fost stabilită competența Tribunalului București de a judeca fondul cauzei potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit.. b) C. proc. civ., în vigoare la momentul promovării acțiunii, când tribunalele judecau în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei.

Se mai arată că ulterior promovării acțiunii au evaluat bunurile a căror restituire o solicită la suma de 1,5 miliarde lei (ROL), valoare în raport de care competența de soluționare a litigiului revenea instanței investite. Se pretinde de către recurenți că valoarea obiectului litigiului este de 6 miliarde lei (ROL), în funcție de valoarea celor 327 monede din aur, așa cum s-a precizat în apel, aspect ce determină fără putință de tăgadă competența tribunalului de a judeca în fond cauza, nefiind o modificare sub acest aspect făcută în apel.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Litigiul de față are ca obiect pretenții a căror valoare raportată la data introducerii acțiunii (4 decembrie 2003) este de 1,5 miliarde lei (ROL) conform precizării reprezentantului reclamanților consemnată în încheierea din data de 14 noiembrie 2005 (fila 36 din dosarul nr. vechi 1418/2005 și nr. nou 12594/2/2005 al Curții de Apel București), așadar, sub 5 miliarde lei (ROL). Potrivit dispozițiilor art. II alin. (1)-(3) din Legea nr. 219/2005, apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit acesteia sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale. Instanța de apel corect a procedat la scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei instanței competente să soluționeze apelul, Tribunalul București, având în vedere dispozițiile legii enunțate mai sus, rap.

la art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., față de valoarea obiectului litigiului stabilit la data introducerii acțiunii, mai mică de 5 miliarde lei (ROL). Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții O.V., O.E. și O.I. împotriva încheierii din 11 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosar nr. 1418/2005. Irevocabil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2007.