ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3066/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 82 din 2 februarie 2005, pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca

Națională a României și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a

Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

A fost anulată

acțiunea formulată de reclamanții O.V., O.E. și O.I.

împotriva

pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate de reprezentant.

A fost admisă

excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea sumei de

1190

dolari SUA și a fost respins acest capăt de cerere ca

inadmisibil.

A fost respins capătul de

cerere privind restituirea a 327 monede din aur în contradictoriu cu

pârâta Banca Națională a Românei ca neîntemeiat.

A fost

respinsă cererea reclamanților reclamanții O.V., O.E. și O.I.

împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a

reținut în esență că, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la

restituirea a 327 monede din aur și 1190 dolari SUA, bunuri confiscate abuziv

în anul 1958 sau contravaloarea acestora, în cazul în

care

acestea nu mai există fizic.

Cererea a fost formulată în temeiul art. 34

1

din O.U.G. nr. 190/2000, iar conform art. 40

alin.

(2) din H.G. nr. 1344/2003 s-a apreciat că Statul este reprezentat în asemenea

acțiuni de Banca Națională a Românei, deoarece textul prevede că „reprezentarea

statului în fața instanțelor de

judecată în litigiile prevăzute de art.

34

1

din O.U.G. nr. 190/2000 este asigurată de B.N.R. atât în cazul

proceselor aflate pe rol la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 190/2000, cât

și în cele

intentate în baza acestui act

normativ'" și că Ministerul Finanțelor Publice nu poate reprezenta

statul,

în cazul litigiilor întemeiate pe baza acestor texte.

Față de acest

aspect s-a concluzionat că acțiunea trebuie anulată față de Ministerul

Finanțelor

Publice ca efect al lipsei calității de

reprezentant al statului.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea a 1190 dolari SUA,

confiscați abuziv prin sentința penală nr.1845 din 4 octombrie 1958 a fostului

Tribunal

Popular al Raionului Tudor

Vladimirescu, instanța a reținut că se întemeiază tot pe dispozițiile art.

34

1

din O.U.G. nr. 190/2000.

Potrivit

acestui text, persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale

prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase au fost preluate abuziv cu

încălcarea reglementărilor în vigoare după

anul 1946 și

până în anul 1990, pot solicita restituirea lor de către instanțele de

judecată. Textul

invocat prevede, așadar,

posibilitatea revendicării pe această cale a obiectelor din metale prețioase,

aliaje

ale acestora și pietre prețioase preluate abuziv, dar nu și a mijloacelor de

plată.

Pentru că

legea specială este de strictă interpretare, instanța a reținut că pe această

cale, a unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 34

1

din O.U.G. nr.

190/2000, nu se poate solicitat

restituirea mijloacelor de

plată, indiferent de forma acestora, bancnote sau monede, dacă nu sunt

confecționate din metale prețioase, motiv pentru care s-a reținut

inadmisibilitatea capătului de cerere, urmând să fie respins ca atare.

Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că

cele 327 monede din aur au fost confiscate în baza

aceleiași sentințe penale indicate mai sus, de la numita R.E., autoarea

reclamanților,

în temeiul art. 14 din Legea nr. 284/1947.

Măsura preluării de către stat a acestor

bunuri, analizată prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr.

213/1998 s-a reținut ca fiind abuzivă, deoarece dispozițiile Legii nr. 284/1947

contraveneau art. 17 din Constituția

României din 1923, care garanta dreptul la proprietate personală

cetățenilor,

cât și art. 481 C. civ., art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la proprietate, atât

singură, cât și împreună cu alții, nimeni neputând fi lipsit în mod arbitrar de

proprietatea sa.

Deși

măsura luată s-a apreciat a fi abuzivă, instanța a reținut că reclamanții nu au

dovedit că

respectivele bunuri se află în depozitul B.N.R.

sau că au fost valorificate în folosul statului,

neprezentând suficiente elemente de identificare prin care să poată fi

evaluate și analizate printr-o

expertiză.

De asemenea, s-a avut în vedere că reclamanții

nu au prezentat documente care să ateste depunerea bunurilor în bancă în anul

1958, iar pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a

precizat că nu deține procesul-verbal nr.

11406/1958 despre care se face vorbire în hotărârea penală

nr.

1845/1958.

Potrivit art. 26

alin. (2) din O.U.G. nr. 190/2000 coroborat cu art. 39 din H.G. nr. 1344/2003

rezultă

că obiectele din metale prețioase preluate în mod

abuziv se restituie în natură, în măsura în care se regăsesc fizic în depozitul

B.N.R., iar în caz contrar se restituie contravaloarea lor.

Reclamanții nu au dovedit împrejurarea că

monedele s-ar afla în depozitele B.N.R. și nici

cantitatea din aur fin conținut de acestea, ori că au fost valorificate

în folosul statului, ceea ce a dus

la soluția deja arătată.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel reclamanții O.V., O.E. și

O.I.

La 14 noiembrie 2005, reprezentantul

apelanților reclamanți a precizat că valoarea monedelor

a căror restituire o solicită este de 1,5 miliarde lei, valoare

consemnată în încheierea de la acea dată, aflată la fila 36 din dosarul nr.

vechi 1418/2005 (nr. nou 12594/2/2005) al Curții de Apel București.

Față de valoarea litigiului, instanța a pus în

discuție din oficiu excepția necompetenței

materiale

de soluționare a apelului de către curtea de apel, în raport de modificările

legislative

intervenite prin Legea nr. 219/2005 și scoțând cauza de pe

rol, a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului București.

Împotriva încheierii din ședința de la

11 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, au declarat recurs reclamanții O.V., O.E. și

O.I., care invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat

admiterea lui, în sensul respingerii excepției de necompetență materială și

trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la curtea de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs se

arată că, a fost stabilită competența Tribunalului

București de a judeca fondul cauzei potrivit prevederilor art. 2 pct. 1

lit.. b) C. proc. civ., în vigoare la

momentul promovării acțiunii, când

tribunalele judecau în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al

căror obiect are o valoare de peste un miliard lei.

Se mai

arată că ulterior promovării acțiunii au evaluat bunurile a căror restituire o

solicită la

suma de 1,5 miliarde lei (ROL), valoare în

raport de care competența de soluționare a litigiului revenea instanței

investite.

Se

pretinde de către recurenți că valoarea obiectului litigiului este de 6

miliarde lei (ROL), în funcție de valoarea celor 327 monede din aur, așa cum

s-a precizat în apel, aspect ce determină fără putință de tăgadă competența

tribunalului de a judeca în fond cauza, nefiind o modificare sub acest

aspect făcută în apel.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Litigiul de față are ca obiect pretenții

a căror valoare raportată la data introducerii acțiunii (4 decembrie 2003) este

de 1,5 miliarde lei (ROL) conform precizării reprezentantului reclamanților

consemnată în încheierea din data de 14 noiembrie 2005 (fila 36 din dosarul nr.

vechi 1418/2005 și nr. nou 12594/2/2005 al Curții de Apel București), așadar,

sub 5 miliarde lei (ROL).

Potrivit dispozițiilor art.

II

alin. (1)-(3) din Legea nr. 219/2005, apelurile aflate pe rolul

curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit

acesteia sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.

Instanța de apel corect a procedat la scoaterea

cauzei de pe rol și trimiterea ei instanței competente să soluționeze apelul,

Tribunalul București, având în vedere dispozițiile legii enunțate mai sus, rap.

la art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., față de valoarea

obiectului litigiului stabilit la data introducerii acțiunii, mai mică de 5

miliarde lei (ROL).

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții O.V., O.E. și

O.I. împotriva încheierii din 11 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, în dosar nr. 1418/2005.

Irevocabil.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2007.