ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5188/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197 din 10

mai 2005 a Tribunalului Gorj s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. la 20 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174

și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă timpul

reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2004 la zi.

În sfârșit, a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 40 milioane lei despăgubiri civile reprezentând

cheltuieli de înmormântare de către partea civilă L.R.D.

Au fost respinse capetele de cerere

ale părții civile privind acordarea de daune morale și a unei rente periodice.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea unui cuțit cu mâner din aluminiu, cu lama de 14 cm lungime ridicat

de organele de urmărire penală cu ocazia cercetării la fața locului.

S-a mai dispus admiterea cererii

formulate de partea vătămată L.D.R. de obligare a inculpatului la plata sumei

de 2 milioane și cheltuieli de judecată și la 12 milioane cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că inculpatul și victima locuiau în aceeași clădire și se

aflau în relații conflictuale de mai mult timp, judecându-se în procese penale,

având drept obiect infracțiuni de amenințare, insultă și calomnie.

În data de 25 noiembrie 2004, după

ce a consumat băuturi alcoolice la martorul P.A. și ulterior la G.D., s-a

întâlnit cu victima în fața locuinței și pe fondul relațiilor de dușmănie și

alcoolului consumat, a lovit-o de mai multe ori cu cuțitul în zona toracică.

Victima s-a deplasat pe alee până în

fața clădirii, din zonă, dar datorită loviturilor a căzut și a decedat.

Ulterior, inculpatul cu cuțitul în

mână a alarmat vecinii spunând că a omorât-o pe victimă.

Ajungând la locuința sa, inculpatul

și-a schimbat hainele și a ascuns cuțitul sub aragazul din bucătărie, aceste

obiecte fiind predate de soția sa organelor de poliție.

Din raportul de expertiză a rezultat

că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înțepător

(cuțit), iar zonele toracice pulmonare și vasculare, respectiv secționarea

pulmonului stâng și a arterei aorte ascedente.

Expertiza medico-psihiatrică

efectuată a concluzionat că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de

tip polimorf, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a

conținutului și consecințelor faptelor sale.

S-a mai reținut că prin declarațiile

date inculpatul a arătat că în momentul în care s-a ridicat din șanț a prins

victima de picior și i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona

stomacului, după care i-a aplicat o lovitură în jurul inimii cu același cuțit.

Tot din declarațiile inculpatului a

rezultat că după prima lovitură aplicată victimei în stomac, aceasta a fugit,

iar după 5 minute inculpatul a ajuns-o din urmă și i-a aplicat 4 lovituri de

cuțit în zona inimii.

A mai susținut inculpatul că a fost

provocat de victimă fiind împins și doborât în șanț, susțineri înlăturate de

instanță pe baza probelor administrate.

Totodată, pe latură civilă s-a

apreciat ca nejustificată obligarea inculpatului la plata rentei periodice,

reținându-se că inculpatul și victima se aflau în relații de concubinaj și că

fiecare realiza venituri proprii, fără a se întreține unul pe celălalt. Cu

aceeași motivare, s-a apreciat că partea civilă nu a suferit un prejudiciu

moral fiind respinsă și cererea privind acordarea unor daune morale.

Referitor la cheltuielile de

judecată s-a motivat că partea civilă nu a făcut dovada prin acte că a efectuat

deplasări din Italia în România și că ar fi cheltuit cu această ocazie suma de

2000 Euro, astfel încât și această cere s-a respins, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Partea civilă a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumei de 100 milioane lei și cheltuielilor ocazionate de

transportul său din Italia în România.

Inculpatul a susținut că a săvârșit

infracțiunea fiind provocat de victimă, astfel că se impune reținerea în

favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În sfârșit, inculpatul a cerut

reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 231 din 4 iulie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile.

Și împotriva acestei hotărâri

pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs inculpatul și partea civilă.

Inculpatul a cerut admiterea

recursului, casarea hotărârilor și în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei

prin aplicarea circumstanței atenuante a provocării.

Partea civilă prin motivele scrise

anexate a reiterat aceleași motive ca în apel.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că, instanțele au făcut o corectă încadrare juridică

a faptei, stabilindu-se indubitabil vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Apărarea inculpatului, în sensul

necesității reținerii circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen., nu este întemeiată și va fi înlăturată, ca atare.

Așa cum s-a arătat din expunerea pe

larg a situației de fapt inculpatul nu a săvârșit fapta sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei.

Din probele administrate rezultă indubitabil că inculpatul nu a fost lovit de

victimă. La fața locului nu a fost găsită bucata de lemn despre care se susține

că ar fi fost lovit de victimă, iar pe de altă parte, inculpatul nu a prezentat

nici un fel de leziuni la examinarea medicală, iar martorii nu au confirmat o

astfel de împrejurare.

Ca atare, reținând pericolul social

al faptei, atitudinea inculpatului după comiterea acesteia față de susținerile

„am scăpat de el”, „l-am înjunghiat ca pe un porc”, individualizarea pedepsei

s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 52 C. pen., încât reducerea

acesteia nu se impune.

Referitor la recursul declarat de

partea civilă se constată în raport de probatoriul administrat că instanțele au

făcut o reparare judicioasă în raport de datele concrete ale acestui caz, încât

pretențiile reclamate de aceasta sunt atât nedovedite cât și neîntemeiate și

corect au fost respinse.

Pentru aceste considerente, Curtea,

analizând și din oficiu, hotărârile atacate și constatând că nu sunt motive de

reformarea acestora în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile.

Va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpatul B.A. și de partea civilă L.R.D. împotriva deciziei penale nr. 231

din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2004 la 14

septembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 160 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 120 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 septembrie 2005.