ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3214/2006

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt în anul 2002 sub numărul 5747/2002 reclamantele O.M.M. și V.C. au chemat în judecată pe pârâta SA A. Sinești pentru obligarea acesteia să le restituie, în natură imobilul situat în comuna Potcoavele sat Sinești județul Olt compus din casă cu cinci camere și teren aferent în suprafață de 1838 mp, și pentru constatarea nulității absolute a Protocolului încheiat între fostul CAP Sinești și societatea pârâtă. Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 309 din 2 aprilie 2003 a respins acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reținut că imobilul revendicat a aparținut autoarei reclamantelor, F.A., și a fost preluat abuziv de către stat dar că nu se poate dispune restituirea în natură a acestuia deoarece nu sunt aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut că urmare lichidării CAP Sinești imobilul a fost preluat printr-un protocol de pârâtă care a devenit astfel proprietară și dreptul său de proprietate a fost înregistrat în cartea funciară prin încheierea nr. 1285 din 22 martie 2000, că protocolul s-a încheiat cu respectarea Legii nr. 18/1991 înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 6344 din 13 octombrie 2000a Judecătoriei Slatina, definitivă și irevocabilă prin care a fost obligat consiliul local să lase în proprietate imobilul menționat în procesul-verbal din 25 iunie 2001. Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 142 din 11 februarie 2004 a admis apelul reclamantelor și a schimbat sentința nr. 309/2003 în sensul că a admis acțiunea reclamantelor așa cum a fost precizată și a obligat pârâta să restituie în natură imobilul situat în comuna Potcoava sat Sinești județul Olt casă cu cinci camere și teren de 1838mp.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, preluarea de către stat nefiind făcută cu titlu valabil, iar înstrăinarea imobilului către societatea agricolă nu a respectat prevederile legii speciale. Astfel s-a arătat că potrivit art. 29 din Legea nr. 18/1991 numai construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe care au aparținut cooperativei agricole de producție desființată devin proprietatea membrilor societăților de tip privat, imobilele ce au servit drept sediu CAP, cum este cazul în speță, nu sunt incluse în această categorie. S-a constatat totodată că deși sentința civilă nr. 6344/2000 a Judecătoriei Slatina nu este opozabilă pârâtei, constatările făcute de acea instanță cu referire la regimul juridic al imobilului au intrat în puterea lucrului judecat și au efectele caracteristice și față de terți.

S-a concluzionat că situația imobilului, preluat de stat fără titlu valabil și înstrăinat de CAP fără respectarea dispozițiilor legale incidente, justifică restituirea lui în natură către reclamante în temeiul art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001. Decizia curții de apel s-a pronunțat cu constatarea că apelanta V.C. a decedat la 27 iulie 2003, locul acesteia în proces fiind luat de succesoarele sale O.M.A. și O.M.M., aceasta din urmă fiind deja în proces în nume propriu. Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. În esență soluția a fost criticată pentru încălcarea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991, pentru că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut reclamantele renunțând la constatarea nulității procesului–verbal de preluare a imobilului.

Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează. Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantele au cerut obligarea pârâtei să emită decizie de restituire în natură pentru imobilul revendicat clădire și 1838 mp în comuna Potcoavele sat Sinești precum și constatarea nulității protocolului încheiat între fostul CAP Sinești și societatea pârâtă. Prin precizarea de la fila 42 din dosarul de fond reclamantele au arătat că față de comunicarea primită de la SC A. cu nr. 184 din 24 octombrie 2002 în sensul că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului au arătat că înțeleg să conteste această dispoziție și și-au menținut cu alte cuvinte cererea de restituire în natură. În acest cadru procesual judecătorii s-au pronunțat cu respectarea dispozițiilor art. 124 alin. ultim C. proc.

civ. și nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Nici pct. 8 din același articol nu se poate reține, instanța de apel dând o corectă aplicare actului dedus judecății. Analiza făcută de instanță titlurilor de proprietate produse de părți în susținerea pretențiilor și respectiv a apărărilor a fost corectă și în conformitate cu dispozițiile legale. Pârâta chemată în judecată și pentru anularea procesului-verbal de preluare a imobilului a avut posibilitatea să-și facă toate apărările în legătură cu aceasta și nu se poate reține că nu s-a pus în discuția părților temeiul în care pârâta a pretins proprietatea asupra imobilului. Instanța a reținut în mod corect că preluarea sub titlu de proprietate a pârâtei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, în speță art. 27 din Legea nr. 18/1991 și ca atare ea nu poate invoca beneficiul art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat. Declarația emanând de la recurenta pârâtă cu privire la renunțarea la judecata recursului a fost depusă la dosar de către intimata-reclamantă fiind obținută de aceasta. Declarația nu va fi analizată pentru a observa eventualele efecte pe care legea le conferă unui asemenea act, deoarece nu s-a dovedit că aceasta a fost făcută de o persoană cu împuternicirea să facă o asemenea renunțare și nu a fost transmisă instanței, ci privește concretizarea unor raporturi cu intimata-reclamantă. Or, raporturile procesuale se realizează între părți prin probatoriul instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA A. Sinești împotriva deciziei civile nr. 142 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.