ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 660/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 357 din 19

mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a respins ca

nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul

J.J. împotriva pârâților Primăria Municipiului Bacău și SC C. SA.

La soluționarea cauzei instanța a

avut în vedere probele administrate față de care a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 1193 din 26

martie 2004, pârâta Primăria Municipiului Bacău i-a recunoscut dreptul de a

primi despăgubiri în sumă de 221.539.864 lei, însă petentul susține că această

sumă nu reprezintă valoarea reală a imobilului, astfel că, solicită obligarea

pârâtelor să-i plătească despăgubirea stabilită de expert precum și suma

reprezentând lipsa de folosință și cheltuieli de judecată.

S-a mai solicitat ca dispoziția nr. 1193/2004,

emisă primarul municipiului Bacău, să fie înaintată, însoțită de expertiză

conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la Prefectura Județului Bacău.

Pârâta Primăria Municipiului Bacău,

față de precizările la acțiune, a formulat întâmpinare solicitând respingerea

acțiunii, deoarece prin dispoziția nr. 1193 din 26 martie 2004, primarul

municipiului Bacău a soluționat notificarea reclamantului; a înaintat acea

dispoziție cu întreaga documentație (inclusiv raportul de evaluare efectuat de

expert H.) la Prefectura Județului Bacău, în scopul acordării de despăgubiri

bănești în suma pretinsă de reclamant, de 1.083.299.000 lei. În ceea ce

privește suma pretinsă cu titlu de lipsă de folosință, respectiv suma de

212.820 dolari, s-a arătat că Legea nr. 10/2001 nu conține asemenea prevedere.

Față de precizările făcute de

reclamant asupra obiectului acțiunii, precum și a temeiului de drept al

acesteia, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, de faptul că reclamantul

este nemulțumit de Dispoziția nr. 1193 din 26 martie 2004 emisă de primarul

municipiului Bacău, instanța a reținut că reclamantul contestă oferta de

despăgubire conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Prin art. 1 al Dispoziției nr. 1193

din 26 martie 2004 emisă de primarul municipiului Bacău, cererea

reclamantului-contestator a fost soluționată conform art. 36 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, în sensul transmiterii către Prefectura Județului Bacău a

acesteia pentru acordarea despăgubirilor bănești ce se cuvin reclamantului,

pentru imobilul-casă, situat în Bacău.

Prin art. 2 al dispoziției

menționate s-a reținut că suma de despăgubire este de 221.539.864 lei, conform

raportului de evaluare efectuat de Comisia internă a Primăriei Municipiului

Bacău, iar prin art. 3 al aceleiași dispoziții s-a menționat că valoarea

despăgubirilor solicitate de reclamant conform raportului de evaluare întocmit

de expert este de 1.083.299.000 lei, cerând ca despăgubirile să fie acordate de

comisia abilitată de lege.

Sub acest aspect s-a reținut că,

potrivit art. 38 și art. 40 din Legea nr. 10/2001, cererea de obligare la plata

despăgubirilor de 1.083.299.000 lei nu poate fi primită, deoarece conform

textelor de lege, prin lege specială ( care nu a fost încă adoptată), se vor

reglementa modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor

bănești, care vor fi plafonate.

În ceea ce privește suma pretinsă

pentru lipsa de folosință a imobilului, 12.820 dolari, Legea nr. 10/2001 nu

conține nici o prevedere.

Față de cele de mai sus, instanța,

văzând și dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, a respins ca

nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată, față de pârâta Primăria

Municipiului Bacău.

Prin decizia civilă nr. 1181 din 6

septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, s-a respins

ca nefondat apelul formulat de către reclamant împotriva sentinței de fond,

reținându-se următoarele considerente:

După cum s-a reținut și de prima

instanță, cererea reclamantului a fost soluționată prin dispoziția emisă de

primar, conform art. 36 din lege.

Prin decizia civilă nr. 63 din 25

septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău (cauză ce se află pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție ), pârâta SC C. SA Bacău a fost obligată la plata

despăgubirilor pentru teren.

În ce privește lipsa de folosință a

imobilului dispozițiile Legii 10/2001 nu conțin o astfel de prevedere.

Legea 10/2001 este o lege specială

ce reglementează restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor

preluate de stat și care nu cuprinde prevederi privind și lipsa de folosință a

unor astfel de imobile.

Atât Legea 10/2001 cât și H.G. nr. 498/2003

privind Normele de aplicare unitară a legii, prevăd că despăgubirile ce se vor

acorda sunt cele ce privesc preluarea abuzivă de către stat.

Prin urmare, susținerile apelantului

privind despăgubiri și pentru lipsa de folosință a imobilului nu au

corespondent în Legea 10/2001 pe care s-a bazat acțiunea.

Împotriva deciziei de apel a

formulat recurs reclamantul-apelant, criticând-o pentru următoarele motive ce

se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care vizează neacordarea de

despăgubiri pentru lipsa de folosință.

În cauză nu s-au acordat aceste

despăgubiri cu motivarea că acest lucru nu este prevăzut în legea nr. 10/2001

care este o lege specială.

Dacă intenția legiuitorului ar fi

fost ca în noțiunea de „despăgubiri” să nu fie inclusă și lipsa de folosință,

așa cum se prevede în art. 1084 C. civ., ar fi trebuit să existe o interdicție

expresă din acest punct de vedere.

În art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001

este menționată și posibilitatea acordării de despăgubiri bănești iar aceste

despăgubiri cuprind atât despăgubirea propriu-zisă cât și lipsa de folosință,

așa cum prevede art.1084 C. civ.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, instanțele

făcând o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001

este determinat de categoriile de bunuri ce fac obiectul măsurilor reparatorii

și de persoanele îndreptățite de a apela la dispozițiile acestei legi.

Relativ la categoriile de bunuri,

legiuitorul a avut în vedere modul de preluare și natura acestora.

În ceea ce privește natura bunurilor

care intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, acestea sunt bunuri

imobile conform art. 6 alin. (1) și cu titlu de excepție bunuri mobile conform

art. 6 alin. (2).

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în

condițiile acestei legi.

În art. 2 din Legea nr. 10/2001 este

definită noțiunea de „ imobile preluate în mod abuziv”.

În art. 6 din Legea nr. 10/2001,

care determină natura bunurilor care intră în sfera de reglementare a Legii nr.

10/2001 se arată că,

Prin imobile, în sensul acestei

legi, se înțelege terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre

destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile

devenite imobile prin încorporare în aceste construcții inclusiv terenurile

fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate,

dacă nu a început construcția acestora.

În alineatul al doilea al textului

legal precizat se arată că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile

preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul

în care au fost înlocuite, casate sau distruse,

Față de domeniul de aplicare al

Legii 10/2001 astfel cum fost strict reglementat prin dispozițiunile legale, se

constată că în mod corect s-a apreciat în cauză că cererea

reclamantului-recurent privind despăgubirile aferente lipsei de folosință nu

face obiectul acestei legi.

Art. 1084 C. civ., invocat în cadrul

recursului, prevede că daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în

genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de

excepțiile și modificările expres prevăzute de lege.

Acest text de lege, care reprezintă

o normă cu caracter general aplicabilă în materia efectelor obligațiilor nu

este incidentă în cauză față de obiectul și norma legală incidentă, care este o

normă specială de reparație.

Reținând, prin urmare, că în cauză

s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 incidente din

perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să dispună

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul J.J.J. împotriva deciziei civile nr. 1181 din 6

septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2006.