ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 660/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 357 din 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul J.J. împotriva pârâților Primăria Municipiului Bacău și SC C. SA. La soluționarea cauzei instanța a avut în vedere probele administrate față de care a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 1193 din 26 martie 2004, pârâta Primăria Municipiului Bacău i-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în sumă de 221.539.864 lei, însă petentul susține că această sumă nu reprezintă valoarea reală a imobilului, astfel că, solicită obligarea pârâtelor să-i plătească despăgubirea stabilită de expert precum și suma reprezentând lipsa de folosință și cheltuieli de judecată.

S-a mai solicitat ca dispoziția nr. 1193/2004, emisă primarul municipiului Bacău, să fie înaintată, însoțită de expertiză conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la Prefectura Județului Bacău. Pârâta Primăria Municipiului Bacău, față de precizările la acțiune, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, deoarece prin dispoziția nr. 1193 din 26 martie 2004, primarul municipiului Bacău a soluționat notificarea reclamantului; a înaintat acea dispoziție cu întreaga documentație (inclusiv raportul de evaluare efectuat de expert H.) la Prefectura Județului Bacău, în scopul acordării de despăgubiri bănești în suma pretinsă de reclamant, de 1.083.299.000 lei. În ceea ce privește suma pretinsă cu titlu de lipsă de folosință, respectiv suma de 212.820 dolari, s-a arătat că Legea nr. 10/2001 nu conține asemenea prevedere.

Față de precizările făcute de reclamant asupra obiectului acțiunii, precum și a temeiului de drept al acesteia, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, de faptul că reclamantul este nemulțumit de Dispoziția nr. 1193 din 26 martie 2004 emisă de primarul municipiului Bacău, instanța a reținut că reclamantul contestă oferta de despăgubire conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Prin art. 1 al Dispoziției nr. 1193 din 26 martie 2004 emisă de primarul municipiului Bacău, cererea reclamantului-contestator a fost soluționată conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul transmiterii către Prefectura Județului Bacău a acesteia pentru acordarea despăgubirilor bănești ce se cuvin reclamantului, pentru imobilul-casă, situat în Bacău.

Prin art. 2 al dispoziției menționate s-a reținut că suma de despăgubire este de 221.539.864 lei, conform raportului de evaluare efectuat de Comisia internă a Primăriei Municipiului Bacău, iar prin art. 3 al aceleiași dispoziții s-a menționat că valoarea despăgubirilor solicitate de reclamant conform raportului de evaluare întocmit de expert este de 1.083.299.000 lei, cerând ca despăgubirile să fie acordate de comisia abilitată de lege. Sub acest aspect s-a reținut că, potrivit art. 38 și art. 40 din Legea nr. 10/2001, cererea de obligare la plata despăgubirilor de 1.083.299.000 lei nu poate fi primită, deoarece conform textelor de lege, prin lege specială ( care nu a fost încă adoptată), se vor reglementa modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor bănești, care vor fi plafonate.

În ceea ce privește suma pretinsă pentru lipsa de folosință a imobilului, 12.820 dolari, Legea nr. 10/2001 nu conține nici o prevedere. Față de cele de mai sus, instanța, văzând și dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, a respins ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată, față de pârâta Primăria Municipiului Bacău. Prin decizia civilă nr. 1181 din 6 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamant împotriva sentinței de fond, reținându-se următoarele considerente: După cum s-a reținut și de prima instanță, cererea reclamantului a fost soluționată prin dispoziția emisă de primar, conform art. 36 din lege.

Prin decizia civilă nr. 63 din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău (cauză ce se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ), pârâta SC C. SA Bacău a fost obligată la plata despăgubirilor pentru teren. În ce privește lipsa de folosință a imobilului dispozițiile Legii 10/2001 nu conțin o astfel de prevedere. Legea 10/2001 este o lege specială ce reglementează restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate de stat și care nu cuprinde prevederi privind și lipsa de folosință a unor astfel de imobile. Atât Legea 10/2001 cât și H.G. nr. 498/2003 privind Normele de aplicare unitară a legii, prevăd că despăgubirile ce se vor acorda sunt cele ce privesc preluarea abuzivă de către stat.

Prin urmare, susținerile apelantului privind despăgubiri și pentru lipsa de folosință a imobilului nu au corespondent în Legea 10/2001 pe care s-a bazat acțiunea. Împotriva deciziei de apel a formulat recurs reclamantul-apelant, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care vizează neacordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință. În cauză nu s-au acordat aceste despăgubiri cu motivarea că acest lucru nu este prevăzut în legea nr. 10/2001 care este o lege specială. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca în noțiunea de „despăgubiri” să nu fie inclusă și lipsa de folosință, așa cum se prevede în art. 1084 C. civ., ar fi trebuit să existe o interdicție expresă din acest punct de vedere.

În art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 este menționată și posibilitatea acordării de despăgubiri bănești iar aceste despăgubiri cuprind atât despăgubirea propriu-zisă cât și lipsa de folosință, așa cum prevede art.1084 C. civ. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, instanțele făcând o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este determinat de categoriile de bunuri ce fac obiectul măsurilor reparatorii și de persoanele îndreptățite de a apela la dispozițiile acestei legi. Relativ la categoriile de bunuri, legiuitorul a avut în vedere modul de preluare și natura acestora.

În ceea ce privește natura bunurilor care intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, acestea sunt bunuri imobile conform art. 6 alin. (1) și cu titlu de excepție bunuri mobile conform art. 6 alin. (2). Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile acestei legi. În art. 2 din Legea nr. 10/2001 este definită noțiunea de „ imobile preluate în mod abuziv”.

În art. 6 din Legea nr. 10/2001, care determină natura bunurilor care intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 se arată că, Prin imobile, în sensul acestei legi, se înțelege terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora.

În alineatul al doilea al textului legal precizat se arată că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse, Față de domeniul de aplicare al Legii 10/2001 astfel cum fost strict reglementat prin dispozițiunile legale, se constată că în mod corect s-a apreciat în cauză că cererea reclamantului-recurent privind despăgubirile aferente lipsei de folosință nu face obiectul acestei legi. Art. 1084 C. civ., invocat în cadrul recursului, prevede că daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepțiile și modificările expres prevăzute de lege.

Acest text de lege, care reprezintă o normă cu caracter general aplicabilă în materia efectelor obligațiilor nu este incidentă în cauză față de obiectul și norma legală incidentă, care este o normă specială de reparație. Reținând, prin urmare, că în cauză s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 incidente din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.J.J. împotriva deciziei civile nr. 1181 din 6 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.