ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4124/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

9952 la data de 18 iunie 2003 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă

Judecătoria Constanța, petentul M.I., prin Biroul Notarului Public S.M., a

solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție

din comuna Corbu și a dreptului de habitație viageră în favoarea numiților M.Ș.

și M.

Biroul de Carte Funciară din cadrul

Judecătoriei Constanța prin încheierea nr. 9952/2003, a respins cererea

formulată de M.I. pentru intabularea dreptului de proprietate asupra

construcției și a dreptului de habitație viageră în favoarea lui M.Ș. și M. cu

notarea respingerii în partea C III a C.F. nr. 262.

S-a reținut că, prin contractul de

vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3141/2002 a B.N.P.

S.M., M.I. a dobândit de la M.Ș., V.S., I.G. imobilul alcătuit din teren în

suprafață de 700 mp și o construcție compusă din 3 camere și dependințe situată

în comuna Corbu.

Biroul de Carte Funciară a motivat

că locuința a fost ridicată în 1969, iar autorizația de construcție era

obligatorie din 1958. În aceste condiții dreptul asupra construcției nu putea

fi înstrăinat.

Dispozițiile art. 22 din Legea nr.

7/1996 sunt imperative, iar în speța de față s-a apreciat că aceste condiții

prevăzute de lege nu sunt îndeplinite.

B.N.P. S.M. a declarat apel

împotriva încheierii nr. 9952/2003 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă

Judecătoria Constanța.

În motivarea apelului s-a arătat că

prin încheierea pronunțată Biroul de Carte Funciară nu s-au respectat dispozițiile

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeași

lege. Prin aceste texte legiuitorul a înțeles să dea efecte juridice posesiei

exercitate sub nume de proprietar chiar în cazul în care posesorul nu are

titlul de proprietate.

Ultima transmitere s-a efectuat prin

act autentic, ce îndeplinește cerințele legii și atâta timp cât nu există o

hotărâre judecătorească irevocabilă care să-l desființeze, nu putea fi anulat

într-o procedură necontencioasă.

Curtea de Apel Constanța prin

decizia civilă nr. 151/C din 5 noiembrie 2003 a respins apelul, reținând, în

esență, că M.I. nu are nici unul din actele prevăzute de art. 22 din Legea nr.

7/1996, că pentru această construcție nu există autorizație așa cum prevede

legea, că nu există nici o hotărâre judecătorească de constatare a dreptului de

proprietate asupra construcției ca efect al accesiunii ori uzucapiunii.

În contra deciziei pronunțate de

instanța de apel, petentul prin notar public M.S. a declarat în termen legal

recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Curtea a constatat că declarația de

recurs formulată de petent prin notar public poartă numai semnătura notarului,

acesta nefiind mandatat legal să reprezinte interesele recurentului M.I.

Prin încheierea din 9 decembrie

2004, Curtea a pus în vedere recurentului să depună mandatul dat notarului,

acesta neconformându-se dispozițiilor luate de instanță până la data

pronunțării dosarului.

Față de cele de mai sus urmează ca

recursul să fie respins ca inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără

calitate procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de S.M. pentru petentul M.I. împotriva

deciziei civile nr. 151/C din 5 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 19 mai 2005.