ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5236/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la

data de 13 ianuarie 2005, reclamantul Ș.C. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii municipiului București, anularea hotărârii nr. 6239/6363

din 1 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată, și anume:

10 noiembrie 1953 - 15 decembrie 1955.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care livretul militar și

certificatul nr. 53037/2004, eliberat de Ministerul de Interne - Direcția

Arhivelor Naționale, arătând că în perioada 10 noiembrie 1953 - 15 decembrie

1955 și-a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit, comisia i-a

respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru întreaga perioadă menționată, admițând-o numai pentru perioada 25

aprilie - 16 decembrie 1955.

Prin sentința civilă nr. 437 din 14

martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a

obligat pârâta să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a satisfăcut stagiul

militar în perioada solicitată, în cadrul Detașamentelor de muncă Ovidiu și

Cobadin, așa cum rezultă din certificatul nr. 53037/2004, eliberat de

Ministerul de Interne - Direcția Arhivelor Naționale, depus la dosar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și

susținând că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât din mențiunile

înscrise în livretul militar al reclamantului nu rezultă că, în perioada 10

noiembrie 1953 - 25 aprilie 1955, acesta ar fi efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va

arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă în perioada sus menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din

Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (2) din acest act normativ și

art. 1 lit. a) și b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor

sale, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverință

eliberată de U.M. 02405 Pitești.

În speță, din coroborarea datelor atestate

de livretul militar al reclamantului și de certificatul nr. 53037/2004,

eliberat de Ministerul de Interne - Direcția Arhivelor Naționale, probe aflate

la dosarul cauzei, rezultă că acesta, în perioada 10 noiembrie 1953 - 15

decembrie 1955, și-a efectuat stagiul militar în cadrul Detașamentelor de muncă

Ovidiu și Cobadin.

Or, câtă vreme este dovedită,

conform legii, împrejurarea că reclamantul și-a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada menționată, în mod corect a procedat instanța de fond acordându-i

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă

solicitată.

Față de cele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a

municipiului București împotriva sentinței civile nr. 437 din 14 martie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.