ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.10.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5082/2005

HOTĂRÂRE
28.10.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5082/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A. SA Arad a chemat în

judecată R.A.A.C. Arad, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 471.085.571

lei cu titlu de contravaloare prestări servicii motivând că pârâta a refuzat în

mod nejustificat plata facturilor, antecalculația salariilor pentru muncitorii

care au prestat serviciile respective fiind realizată de reclamantă pe baza

datelor sale financiare.

Judecătoria Arad, prin sentința

civilă nr. 1009 din 3 martie 2004 a respins acțiunea reținând că reclamanta a

emis facturi pentru suma de 471.085.571 lei, reprezentând contravaloarea

serviciilor pentru lucrări de întreținere și exploatare a stațiilor de hidrofor

ale pârâtei pentru perioada aprilie 2002 – decembrie 2002. Sumele cuprinse în

facturi sunt mai mari decât cele prevăzute în facturile anterioare pentru că

reclamanta a majorat baza salarială a propriilor săi angajați fără ca acest

aspect să fie analizat de comisia de negociere a pârâtei, așa s-a stabilit în

procesul verbal încheiat între părți la 22 octombrie 2003 și ca atare au fost

încălcate dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 60/2001 cu modificările ulterioare

și ale art. 969 C. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 185 din 1

iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, menținând

sentința atât sub aspectul soluției cât și al motivării, reținând că

într-adevăr, prin procesul verbal de negociere părțile au stipulat necesitatea

negocierii oricărei modificări de salariu /oră.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10

forța juridică prevăzută de art. 969 C. civ., ele fiind afectate de condiția

suspensivă pentru că urmează a fi aplicabil în momentul încheierii contractului

iar până atunci fiecare parte are dreptul de a decide fără consimțământul

celeilalte părți.

Recursul nu este fondat.

Este de necontestat că între părți

s-a încheiat la 5 decembrie 2002 un proces-verbal potrivit căruia s-a convenit

că mărirea bazei salariale de la 16.495 lei /h la 20.784 lei /h să fie

analizată, urmând ca la viitoarea întâlnire a părților să se stabilească

acordul sau nu asupra acestei înțelegeri.

În lipsa acestui acord care a avut

loc la 22 octombrie 2003, reclamanta în mod unilateral a mărit baza salarială

pentru o perioadă anterioară datei de 5 decembrie 2002 și ca urmare a solicitat

de la pârâtă suma de 471.085.571 lei.

Susținerea reclamantei că acel

proces verbal încheiat la 5 decembrie 2002 nu are forța juridică impusă de

prevederile art. 969 C. civ. este neîntemeiată deoarece din conținutul său

rezultă clar voința părților, ca mărirea bazei salariale să fie analizată de comisia

de negociere a pârâtei, rezoluția finală urmând a se comunica la prima

întâlnire a părților.

Într-adevăr, prin întocmirea acestui

proces verbal de negociere din data de 5 decembrie 2002 convenția părților este

afectată de o condiție suspensivă dar cea care a încălcat-o a fost tocmai

reclamanta care a solicitat de la pârâtă plata majorată a facturilor, înainte

de îndeplinirea condiției.

Procedând astfel, reclamanta a

încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. și în mod corect instanța de fond și

instanța de apel au respins acțiunea și respectiv apelul.

Întrucât nu se evidențiază elemente

de nelegalitate care să justifice casarea sau modificarea deciziei și nici

motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A. SA Arad, împotriva deciziei nr. 185/ A din 1 iunie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5271/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 15 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Arbitral s-a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta SC E.C. SA cu sediul în Arad și
ÎCCJ 2003-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4282/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. A. S. SRL Arad l-a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 58.368.496 lei cu titlu de preț, 29
ÎCCJ 2005-12-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5882/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2107 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiu
ÎCCJ 2005-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5371/2005
Asupra contestație în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 855 din 29 noiembrie 1999, Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ, a respins contestația la e
ÎCCJ 2003-05-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2586/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P. SA Timișoara a chemat în judecată pe SC R. SA Timișoara pentru a fi obligată la plata echivalentului în lei a sumei de 36.344 de mărci ge
Sursă