ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5082/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SA Arad a chemat în judecată R.A.A.C. Arad, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 471.085.571 lei cu titlu de contravaloare prestări servicii motivând că pârâta a refuzat în mod nejustificat plata facturilor, antecalculația salariilor pentru muncitorii care au prestat serviciile respective fiind realizată de reclamantă pe baza datelor sale financiare.

Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 1009 din 3 martie 2004 a respins acțiunea reținând că reclamanta a emis facturi pentru suma de 471.085.571 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor pentru lucrări de întreținere și exploatare a stațiilor de hidrofor ale pârâtei pentru perioada aprilie 2002 – decembrie 2002. Sumele cuprinse în facturi sunt mai mari decât cele prevăzute în facturile anterioare pentru că reclamanta a majorat baza salarială a propriilor săi angajați fără ca acest aspect să fie analizat de comisia de negociere a pârâtei, așa s-a stabilit în procesul verbal încheiat între părți la 22 octombrie 2003 și ca atare au fost încălcate dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 60/2001 cu modificările ulterioare și ale art. 969 C. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 185 din 1 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, menținând sentința atât sub aspectul soluției cât și al motivării, reținând că într-adevăr, prin procesul verbal de negociere părțile au stipulat necesitatea negocierii oricărei modificări de salariu /oră. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că protocolul de negociere al unui contract nu are forța juridică prevăzută de art. 969 C. civ., ele fiind afectate de condiția suspensivă pentru că urmează a fi aplicabil în momentul încheierii contractului iar până atunci fiecare parte are dreptul de a decide fără consimțământul celeilalte părți.

Recursul nu este fondat. Este de necontestat că între părți s-a încheiat la 5 decembrie 2002 un proces-verbal potrivit căruia s-a convenit că mărirea bazei salariale de la 16.495 lei /h la 20.784 lei /h să fie analizată, urmând ca la viitoarea întâlnire a părților să se stabilească acordul sau nu asupra acestei înțelegeri. În lipsa acestui acord care a avut loc la 22 octombrie 2003, reclamanta în mod unilateral a mărit baza salarială pentru o perioadă anterioară datei de 5 decembrie 2002 și ca urmare a solicitat de la pârâtă suma de 471.085.571 lei. Susținerea reclamantei că acel proces verbal încheiat la 5 decembrie 2002 nu are forța juridică impusă de prevederile art. 969 C. civ. este neîntemeiată deoarece din conținutul său rezultă clar voința părților, ca mărirea bazei salariale să fie analizată de comisia de negociere a pârâtei, rezoluția finală urmând a se comunica la prima întâlnire a părților.

Într-adevăr, prin întocmirea acestui proces verbal de negociere din data de 5 decembrie 2002 convenția părților este afectată de o condiție suspensivă dar cea care a încălcat-o a fost tocmai reclamanta care a solicitat de la pârâtă plata majorată a facturilor, înainte de îndeplinirea condiției. Procedând astfel, reclamanta a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. și în mod corect instanța de fond și instanța de apel au respins acțiunea și respectiv apelul. Întrucât nu se evidențiază elemente de nelegalitate care să justifice casarea sau modificarea deciziei și nici motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Arad, împotriva deciziei nr. 185/ A din 1 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.