ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3184/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 august 2003, reclamantul P.V. a solicitat în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, să se dispună suspendarea punerii în executare a Ordinelor nr. 90 din 15 iulie 2003, nr. 100 din 16 iulie 2003 și nr. 106 din 16 martie 2003, completat cu dispoziția nr. 184828 din 18 iulie 2003, emise de pârât, până la soluționarea contestației privind anularea celor trei ordine. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin încheierea din 1 octombrie 2003, a respins cererea de suspendare a executării celor trei ordine, reținând în raport cu motivele invocate de reclamant, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sus-menționatei încheieri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, că în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării celor trei ordine contestate, deși erau îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, motivat de pierderea drepturilor salariale și de starea precară a sănătății sale la data emiterii ordinelor. Recursul este nefondat. Măsura suspendării executării unui act administrativ, până la soluționarea acțiunii în anularea acestuia, se poate dispune potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv: a) existența unui caz bine justificat; b) prevenirea producerii unei pagube iminente.

În speță, motivele invocate de reclamantul-recurent, respectiv: pierderea drepturilor salariale și starea precară a sănătății sale la data emiterii celor trei ordine contestate, nu justifică măsura suspendării executării lor până la soluționarea contestației, încât legal instanța a respins cererea formulată. De altfel, prin sentința civilă nr. 90 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, contestația recurentului împotriva celor trei ordine, astfel că și sub acest aspect, recursul reclamantului este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V. împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2003, dosar nr. 2509/2003 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.