ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3184/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 11 august 2003, reclamantul P.V. a solicitat în contradictoriu cu

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, să

se dispună suspendarea punerii în executare a Ordinelor nr. 90 din 15 iulie

2003, nr. 100 din 16 iulie 2003 și nr. 106 din 16 martie 2003, completat cu

dispoziția nr. 184828 din 18 iulie 2003, emise de pârât, până la soluționarea

contestației privind anularea celor trei ordine.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin încheierea din 1 octombrie 2003, a

respins cererea de suspendare a executării celor trei ordine, reținând în

raport cu motivele invocate de reclamant, că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sus-menționatei

încheieri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în esență, că în mod

greșit, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării celor

trei ordine contestate, deși erau îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr.

29/1990, motivat de pierderea drepturilor salariale și de starea precară a

sănătății sale la data emiterii ordinelor.

Recursul este nefondat.

Măsura suspendării

executării unui act administrativ, până la soluționarea acțiunii în anularea

acestuia, se poate dispune potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, numai dacă

sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv: a) existența unui caz bine

justificat; b) prevenirea producerii unei pagube iminente.

În speță, motivele invocate de

reclamantul-recurent, respectiv: pierderea drepturilor salariale și starea

precară a sănătății sale la data emiterii celor trei ordine contestate, nu

justifică măsura suspendării executării lor până la soluționarea contestației,

încât legal instanța a respins cererea formulată.

De altfel, prin sentința

civilă nr. 90 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, contestația recurentului

împotriva celor trei ordine, astfel că și sub acest aspect, recursul

reclamantului este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.V. împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2003, dosar nr.

2509/2003 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2005.