ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin încheierea de ședință din 1 octombrie 2003, a
admis cererea formulată de reclamantul C.P.; a suspendat executarea Ordinului nr.
109 din 16 iulie 2003, emis de Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la soluționarea cauzei.
S-a reținut că în cauză, sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, întrucât
reclamantul nu mai are acces la gratuitățile privind medicamentele, transportul,
potrivit Legii nr. 42/1990.
Împotriva sentinței a declarat
recurs Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie
1989, susținând, în esență, că nu sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr.
29/1990, pentru a fi suspendată executarea Ordinului nr. 109/2003.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990,
în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube
iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării
actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.
În cauză, nu sunt întrunite cele
două cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și
la iminența pagubei.
Astfel, prin Ordinul nr. 109 din 16
iulie 2003, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989 a dispus încetarea raportului de serviciu, prin eliberarea din
funcția publică, a reclamantului C.P., începând cu 16 august 2003.
Or, motivarea instanței că
reclamantul nu mai are acces la gratuitățile privind medicamentele și
transportul, potrivit Legii nr. 42/1990, nu sunt de natură a justifica
existența celor două cerințe esențiale ale art. 9 din Legea nr. 29/1990, așa
cum greșit a reținut.
Evident, în condițiile date în care
nici din încheiere și nici din actele dosarului nu rezultă existența cerințelor
prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de prima instanță
este nelegală și netemeinică.
Față de cele expuse, recursul apare
fondat, urmând să fie admis, casată încheierea și pe fond respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,
împotriva încheierii de suspendare din 1 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr.
2500/2003.
Casează încheierea atacată și pe
fond, respinge cererea formulată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 aprilie 2004.