ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7438/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 11 august 2003, reclamantul L.G. a chemat în judecată Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, din cadrul

Guvernului României, solicitând constatarea nulității Ordinului nr. 111 din 16

iulie 2003, prin care a fost eliberat din funcția publică de referent,

reintegrarea pe postul avut anterior și obligarea pârâtului, la plata

contravalorii salariului, cu începere de la 16 august 2003, la 1 miliard lei

daune morale, precum și la plata dobânzii legale, pentru suma datorată cu titlu

de despăgubiri.

Curtea de Apel București a

invocat din oficiu, necompetența sa teritorială și prin sentința civilă nr. 72

din 21 ianuarie 2004, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei,

în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în raport cu prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990,

competența judecării litigiului revine curții de apel, în a cărei rază de

activitate se află domiciliul reclamantului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, învederând că, întrucât reclamantul și-a

adresat acțiunea, Curții de Apel București, în fața căreia s-au și admis și administrat

probele, soluția de declinare a competenței este nelegală.

Examinând cauza, în raport cu

motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a se dispune

admiterea lui, pentru considerentele ce urmează.

Prin norma prevăzută de art.

6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, potrivit căreia soluționarea cauzelor se

face de instanța de la domiciliul reclamantului, nu s-a stabilit o competență

teritorială absolută, persoana care se consideră vătămată prin actul

administrativ atacat, având posibilitatea să aleagă între această dispoziție

legală, de protecție a sa și normele dreptului comun în materie, reglementate

de art. 5 C. proc. civ., care prevăd competența instanței de la domiciliul

pârâtului.

Introducând cererea la Curtea de Apel București, în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, reclamantul a

renunțat la favoarea ce i s-a creat prin lege, nemaiputând reveni asupra

opțiunii sale, întrucât fiind o acțiune personală, competența nu este de ordine

publică.

În consecință, admițând

recursul, Curtea va casa sentința și va trimite cauza, la aceeași instanță,

pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, împotriva sentinței civile nr. 72 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2004.