ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7438/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 august 2003, reclamantul L.G. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, din cadrul Guvernului României, solicitând constatarea nulității Ordinului nr. 111 din 16 iulie 2003, prin care a fost eliberat din funcția publică de referent, reintegrarea pe postul avut anterior și obligarea pârâtului, la plata contravalorii salariului, cu începere de la 16 august 2003, la 1 miliard lei daune morale, precum și la plata dobânzii legale, pentru suma datorată cu titlu de despăgubiri. Curtea de Apel București a invocat din oficiu, necompetența sa teritorială și prin sentința civilă nr. 72 din 21 ianuarie 2004, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în raport cu prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990, competența judecării litigiului revine curții de apel, în a cărei rază de activitate se află domiciliul reclamantului. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, învederând că, întrucât reclamantul și-a adresat acțiunea, Curții de Apel București, în fața căreia s-au și admis și administrat probele, soluția de declinare a competenței este nelegală. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a se dispune admiterea lui, pentru considerentele ce urmează.

Prin norma prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, potrivit căreia soluționarea cauzelor se face de instanța de la domiciliul reclamantului, nu s-a stabilit o competență teritorială absolută, persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ atacat, având posibilitatea să aleagă între această dispoziție legală, de protecție a sa și normele dreptului comun în materie, reglementate de art. 5 C. proc. civ., care prevăd competența instanței de la domiciliul pârâtului. Introducând cererea la Curtea de Apel București, în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, reclamantul a renunțat la favoarea ce i s-a creat prin lege, nemaiputând reveni asupra opțiunii sale, întrucât fiind o acțiune personală, competența nu este de ordine publică.

În consecință, admițând recursul, Curtea va casa sentința și va trimite cauza, la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, împotriva sentinței civile nr. 72 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, la aceeași instanță, pentru continuarea judecății. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.