ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1243/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Suceava la nr. 1307/2003 reclamanta D.S.S. a solicitat în contradictor cu

pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamț, ca prin sentința ce se va pronunța aceasta

să fie obligată să-i plătească suma de 913.590.145 lei, reprezentând penalități

pentru nedecontarea în termen a facturilor și cheltuieli de judecată ocazionate

de proces.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 30

aprilie 2002 și a actelor adiționale din 8 iulie 2002 și 18 noiembrie 2002 a

predat în termen masa lemnoasă contractată de pârâtă, în volum de 4.668 m.c.,

însă pârâta nu și-a respectat obligația contractuală de a achita la scadență

prețul acesteia cuprins în facturi, astfel că reclamanta a calculat

penalitățile de întârziere, conform art. 35 din contractul sus-menționat.

În dovedirea acțiunii s-a solicitat

proba cu acte, depunându-se la dosar: dovada concilierii directe, calculul

penalităților solicitate, copia facturilor, a contractului de vânzare-cumpărare

modificat prin două acte adiționale, a proceselor verbale de calamitate 28

iunie 2002, 31 octombrie 2002, a graficelor de eșalonare și reeșalonare, alte

acte.

În temeiul art. 115 și 118 C. proc.

civ. pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamț a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea acțiunii, deoarece s-a aflat în imposibilitate de a

transporta și valorifica masa lemnoasă, din vina pârâtei, care nu și-a

respectat obligația contractuală de a asigura accesul la această masă lemnoasă,

singurul pod de pe râul Suceava, pe care se putea face transportul, intrând în

reparații capitale, ca urmare a inundațiilor și viiturilor și ne mai putând fi

utilizat, situație consemnată în procesele-verbale încheiate cu reprezentanții

pârâtei.

După administrarea probatoriilor cu

înscrisuri, prin sentința nr. 2259 din 28 noiembrie 2003 Tribunalul Suceava a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamț să

plătească acesteia 913.590.145 lei penalități de întârziere și 29.266.802 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a constatat că părțile au încheiat contractul de

vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior din 30 aprilie 2002, prin art. 11

cap. IV stabilindu-se obligația reclamantei de a preda parchetul spre

exploatare delegatului împuternicit al pârâtei, precum și de a asigura accesul

și practicabilitatea drumurilor forestiere, numai în cazul deprecierii lor

datorită exploatării lor necorespunzătoare, contravaloarea reparațiilor căzând

în sarcina cumpărătorului.

A mai reținut instanța de fond că pe

parcursul executării contractului au intervenit calamități naturale, consemnate

în procesele verbale de constatare din 28 iunie 2002 și 31 octombrie 2002

semnate de reprezentanții reclamantei, în baza cărora s-au încheiat acte

adiționale la contract prin care s-au reeșalonat tăierile de masă lemnoasă,

însă s-a apreciat că respectivele calamități ce reprezintă cauze de forță

majoră nu exonerează părțile de răspundere contractuală, intervenția lor având

drept consecință declanșarea procesului de reeșalonare cantitativă și valorică,

astfel încât pârâta urmează a răspunde pentru întârzierea plății masei lemnoase

contractate, motiv pentru care acțiunea a fost admisă, cum s-a arătat anterior.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamț, care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie susținând că soluția este greșită, ca urmare a

unei confuzii între două dosare aflate în același timp pe rolul aceleiași

instanțe, precum și faptul că s-a aplicat legea la soluționarea cauzei și s-au

interpretat eronat probele dosarului.

Prin încheierea Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 2722 din 16 septembrie 2004 s-a dispus strămutarea

soluționării apelului de la Curtea de Apel Suceava la Curtea de Apel Ploiești,

unde cauza a fost înregistrată sub nr. 8738/2004.

În temeiul dispozițiilor art. 295 C.

proc. civ. Curtea a dispus completarea probatoriilor cu o expertiză silvică, la

raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P.P., părțile neformulând

obiecțiuni.

Prin decizia nr. 57 din 14 februarie

2005, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul pârâtei SC T.C.E.B. SRL Piatra

Neamț și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea ca

nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta R.N.P.R. D.S.S.

Cu ocazia soluționării recursului

instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recursului

pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate.

Examinând excepția invocată din

oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. În motivarea

recursului său pârâta, deși indică art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., nu

arată și nu dezvoltă nici unul din aceste motive, dar nici un alt motiv de

casare sau modificare dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. (chiar

fără indicarea temeiului legal) și critică hotărârea atacată doar pentru

greșita apreciere a probelor.

Astfel, reclamanta nu arată care act

juridic dedus judecății a fost interpretat greșit de instanță sau cărui act i

s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, și în ce sens

(pct. 8), nici care text legal a fost încălcat sau aplicat greșit ori în ce

constă lipsa de temei legal a hotărârii atacate (pct. 9) și nici mijlocul de apărare

sau dovada administrată asupra cărora instanța nu s-a pronunțat (pct. 10),

pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul judiciar în limitele

impuse de lege.

Dimpotrivă, reclamanta critică

hotărârea pronunțată în cauză pentru greșita apreciere a probelor arătând că ea

se bazează exclusiv pe raportul de expertiză, că expertul nu a făcut o

deplasare la fața locului și că facturile neachitate de pârâtă vizau lucrări de

exploatare anterioare intervenirii fenomenelor meteorologice nefavorabile.

Potrivit art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă (în cazul în care nu se

depun prin memoriu separat, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză), sub sancțiunea

penalității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor iar, potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea

unei hotărâri se poate cere în situațiile limitativ enumerate, numai pentru

motive de nelegalitate.

Cum, prin recursul declarat și

motivat de reclamanta R.N.P.R., D.S.S., decizia atacată este criticată numai

pentru motive de netemeinicie privind aprecierea probelor și nu pentru vreunul

din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ.

(hotărârea atacată a fost pronunțată anterior abrogării pct. 10 al art. 304 C.

proc. civ.), fapt care echivalează cu o nemotivare a recursului, în sensul art.

306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate că acest recurs

este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta R.N.P.R. D.S.S., împotriva deciziei nr. 57 din 14 februarie 2005 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 martie 2006.