ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5738/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1095 din 2

iulie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, a

fost respinsă acțiunea formulată de un grup de 52 de persoane locatare ale unui

imobil din București, în contradictoriu cu Ministerul Industriilor și

Resurselor și SC U.M.U. SA București, constatându-se lipsa calității procesuale

active a reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanții au solicitat anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate nr. M.03/8083 din 27 noiembrie 2002, emis de

ministerul menționat, pentru beneficiara pârâta SC U.M.U. SA, dar calitatea lor

de chiriași ai acestei pârâte nu le conferă calitatea de a solicita

desființarea titlului de proprietate, întrucât contractul de închiriere nu este

translativ de proprietate.

A constatat instanța că reclamanții

nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, ei fiind terți

față de actul de proprietate dedus judecății, neexistând identitate între

persoana reclamantă și cea care e titular de drepturi.

Împotriva acestei sentințe au

declarat în termen recursul de față, reclamanții, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, recurenții

critică soluția, ca nelegală și netemeinică, arătând:

- că au interes legitim pentru

promovarea acțiunii, întrucât sunt chiriași ai imobilului din Șoseaua V. și

îndeplinesc condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 85/1992, pentru a

cumpăra apartamentele în care sunt locatari, precum și terenul aferent

construcției;

- că pârâta SC U.M.U. SA a emis

somații pentru evacuarea reclamanților din imobil, astfel încât acesta este un

alt argument pentru interesul lor legitim;

- că SC U.M.U. SA nu a fost

niciodată și nu este proprietara imobilului în discuție, întrucât în temeiul

Decretului nr. 92/1950, imobilul, care a aparținut numitului B.D., a intrat în

proprietatea Statului, fiind administrat de I.A.L. N.B., iar apoi de I.C.R.A.L.

Berceni și în prezent în administrarea pârâtei SC U.M.U. SA;

- că nu este legală atestarea

dreptului de proprietate pentru teren în favoarea SC U.M.U. SA, de vreme ce

aceasta nu este proprietara construcției și nu a interesat-o niciodată starea

și întreținerea ei, reclamanții fiind cei care i-au adus îmbunătățiri (racord

la gaze, apă, alte utilități).

Recursul se fondează, pentru

considerentele ce se vor arăta, sentința urmând a fi casată în temeiul art. 312

alin. (5) teza I C. proc. civ., cu trimitere, pentru rejudecare în fond, la

aceeași instanță.

Acțiunea a fost introdusă sub

imperiul Legii nr. 29/1990 care, în art. 1, nu distinge cu privire la sfera de

adresabilitate a actului atacat (normativ ori individual) și nici cu privire la

calitatea persoanei care reclamă în raport cu actul atacat.

Singura condiție cu privire la reclamant este de a

avea drepturi recunoscute de lege în care să se considere vătămat prin actul

administrativ atacat.

Așadar, calitatea de terți a reclamanților, în

raport cu certificatul de atestare atacat, nu-i lipsește pe aceștia de

calitatea procesuală activă, câtă vreme ei se consideră vătămați în drepturile

de chiriași (prin somația de evacuare emisă de titulara certificatului), dar și

în vocația lor de a cumpăra apartamentele din imobilul aflat pe terenul care

face obiectul certificatului.

În rejudecare, instanța este datoare

a analiza existența drepturilor invocate de chiriașii reclamanți, precum și pe

cea a vătămării acestora prin actul atacat, pe lângă condițiile de legalitate

și temeinicie a emiterii actului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.I., A.R., A.S., B.I.,

B.M., B.E., B.M.I., C.A., C.I., C.M., C.P., C.I.O., C.G., C.T., C.D., C.L.,

D.A., D.M., D.M.I., M.A., M.Ș., M.V., N.C., N.E., N.V., N.A., N.I., N.I.O.,

N.C., N.M., P.G., P.V., P.D., P.E., P.I., R.I., R.P., S.C., S.I., T.F., T.M.,

T.P., T.C., F.T., V.C., V.D., V.P., V.A., D.V., V.F., V.G., G.V.,

V.R. împotriva sentinței civile nr. 1095 din 20 iulie 2003 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.