ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5738/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1095 din 2 iulie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de un grup de 52 de persoane locatare ale unui imobil din București, în contradictoriu cu Ministerul Industriilor și Resurselor și SC U.M.U. SA București, constatându-se lipsa calității procesuale active a reclamanților. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. M.03/8083 din 27 noiembrie 2002, emis de ministerul menționat, pentru beneficiara pârâta SC U.M.U. SA, dar calitatea lor de chiriași ai acestei pârâte nu le conferă calitatea de a solicita desființarea titlului de proprietate, întrucât contractul de închiriere nu este translativ de proprietate.

A constatat instanța că reclamanții nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, ei fiind terți față de actul de proprietate dedus judecății, neexistând identitate între persoana reclamantă și cea care e titular de drepturi. Împotriva acestei sentințe au declarat în termen recursul de față, reclamanții, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurenții critică soluția, ca nelegală și netemeinică, arătând: - că au interes legitim pentru promovarea acțiunii, întrucât sunt chiriași ai imobilului din Șoseaua V. și îndeplinesc condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 85/1992, pentru a cumpăra apartamentele în care sunt locatari, precum și terenul aferent construcției; - că pârâta SC U.M.U.

SA a emis somații pentru evacuarea reclamanților din imobil, astfel încât acesta este un alt argument pentru interesul lor legitim; - că SC U.M.U. SA nu a fost niciodată și nu este proprietara imobilului în discuție, întrucât în temeiul Decretului nr. 92/1950, imobilul, care a aparținut numitului B.D., a intrat în proprietatea Statului, fiind administrat de I.A.L. N.B., iar apoi de I.C.R.A.L. Berceni și în prezent în administrarea pârâtei SC U.M.U. SA; - că nu este legală atestarea dreptului de proprietate pentru teren în favoarea SC U.M.U. SA, de vreme ce aceasta nu este proprietara construcției și nu a interesat-o niciodată starea și întreținerea ei, reclamanții fiind cei care i-au adus îmbunătățiri (racord la gaze, apă, alte utilități).

Recursul se fondează, pentru considerentele ce se vor arăta, sentința urmând a fi casată în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., cu trimitere, pentru rejudecare în fond, la aceeași instanță. Acțiunea a fost introdusă sub imperiul Legii nr. 29/1990 care, în art. 1, nu distinge cu privire la sfera de adresabilitate a actului atacat (normativ ori individual) și nici cu privire la calitatea persoanei care reclamă în raport cu actul atacat. Singura condiție cu privire la reclamant este de a avea drepturi recunoscute de lege în care să se considere vătămat prin actul administrativ atacat.

Așadar, calitatea de terți a reclamanților, în raport cu certificatul de atestare atacat, nu-i lipsește pe aceștia de calitatea procesuală activă, câtă vreme ei se consideră vătămați în drepturile de chiriași (prin somația de evacuare emisă de titulara certificatului), dar și în vocația lor de a cumpăra apartamentele din imobilul aflat pe terenul care face obiectul certificatului. În rejudecare, instanța este datoare a analiza existența drepturilor invocate de chiriașii reclamanți, precum și pe cea a vătămării acestora prin actul atacat, pe lângă condițiile de legalitate și temeinicie a emiterii actului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.I., A.R., A.S., B.I., B.M., B.E., B.M.I., C.A., C.I., C.M., C.P., C.I.O., C.G., C.T., C.D., C.L., D.A., D.M., D.M.I., M.A., M.Ș., M.V., N.C., N.E., N.V., N.A., N.I., N.I.O., N.C., N.M., P.G., P.V., P.D., P.E., P.I., R.I., R.P., S.C., S.I., T.F., T.M., T.P., T.C., F.T., V.C., V.D., V.P., V.A., D.V., V.F., V.G., G.V., V.R. împotriva sentinței civile nr. 1095 din 20 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.