ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4403/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 475 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1238/2003 a Tribunalului București, secția I penală, formulată de revizuientul D.P. A fost obligat revizuientul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. În motivarea cererii se arată că prin sentința susmenționată, petentul a fost condamnat, la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, pedeapsă pe care o consideră prea aspră, față de gravitatea faptei și prejudiciul creat părților vătămate.

La termenul fixat pentru judecarea cererii, 8 aprilie 2005, condamnatul a învederat că înțelege să-și retragă cererea de revizuire, însă tribunalul a constatat că în această materie nu este aplicabil principiul disponibilității față de finalitatea revizuirii care constă în înlăturarea oricăror erori judiciare, precum și de principiul aflării adevărului, astfel că a procedat la judecarea cererii în fond. Instanța de fond a reținut că art. 394 C. proc. pen., stabilește expres și limitativ cazurile de revizuire, motivele invocate de condamnat neregăsindu-se printre acestea. S-a reținut, astfel, că revizuientul nu contestă nevinovăția ci consideră pedeapsa prea aspră în raport de gravitatea faptei și de prejudiciul creat părților vătămate, neinvocând așadar fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea în fond a cauzei care să determine incidența dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc.

pen., nefiind aplicabile nici celelalte cazuri de revizuire. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii de revizuire și redozarea pedepsei la care a fost condamnat. Prin decizia penală nr. 365 din 4 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul D.P., fără a-l motiva.

Verificând actele dosarului cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Atât la prima instanță, care a soluționat cererea de revizuire, cât și în apel, petentul revizuient a invocat ca motiv de revizuire faptul că pedeapsa de 8 ani închisoare, la care a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este prea aspră, în raport de gravitatea faptei și de prejudiciul creat părților vătămate, solicitând reducerea acestuia. În raport de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care stabilește expres și limitativ cazurile de revizuire, se constată că motivul invocat de condamnat nu se regăsește între acestea. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 365/ A din 4 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2005.