ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 89/2006

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta A.M. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea,

Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției, anularea deciziei de imputare nr. 106

din 28 septembrie 2001, prin care i-a fost imputată suma de 6.805.462 lei,

reprezentând indemnizația pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2

ani, încasată necuvenit.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că decizia este nelegală, întrucât era îndreptățită să beneficieze de

sumele acordate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 120/1997.

Prin sentința civilă nr. 321/C din

18 iunie 2002 a Tribunalului Bihor, menținută prin decizia civilă nr. 1114/R

din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, a fost admisă acțiunea și anulată

decizia de imputare nr. 106 din 28 septembrie 2001, reținându-se, în esență că,

pe perioada 1 noiembrie 2000–31 august 2001, contestatoarea nu a beneficiat de

sume necuvenite, decizia fiind lipsită astfel de temei legal.

Împotriva acestor hotărâri, a

declarat recurs în anulare procurorul general, susținând că au fost pronunțate

cu încălcarea esențială a legii, motiv pentru care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Reclamanta a beneficiat, pe perioada

1 noiembrie 2000–31 august 2001 de drepturi bănești pentru îngrijirea copilului

de până la 2 ani, încasând 85% din salariul de bază și celelalte venituri

salariale stabilite potrivit Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte

drepturi ale personalului din organele activității judecătorești.

Drepturile menționate i-au fost

acordate în conformitate cu prevederile art. 213 din Legii nr. 120/1997 în

vigoare la momentul nașterii dreptului.

Cuantumul indemnizației de 85% a

fost calculat în raport de salariul cuvenit în conformitate cu prevederile O.G.

83/2000, care a stabilit un nou sistem de salarizare.

Nu poate fi reținută critica privind

încasarea necuvenită a sumei, calculată în conformitate cu prevederile legale

sus invocate, întrucât, astfel cum temeinic au reținut instanțele, prevederile

art. 21 alin. (7) din HCM 880/1965 nu acopereau realitățile sociale existente

în prezent, ci se referea la categoria de drepturi salariale reglementate la

data adoptării actului.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei civile nr. 1114/R din 9 octombrie 2002 a Curții de

Apel Oradea și a sentinței civile nr. 321/C din 18 iunie 2002 a Tribunalului

Bihor ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 ianuarie 2006.