ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 644/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 378 din 22

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vaslui s-au dispus următoarele:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului C.S.I., pentru săvârșirea a trei infracțiuni

prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a)

și b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.,

prin decesul inculpatului la 8 august 2004.

Condamnarea inculpaților:

- P.V., la două pedepse de câte 3

ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

- G.N., la trei pedepse de câte 3

ani închisoare, pentru comiterea a trei infracțiuni prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-au aplicat inculpaților

dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

S-a constatat că prejudiciile

produse părților vătămate G.G. în valoare de 50.000 lei, Ion Petrescu, în

valoare de 4.900.000 lei și P.I.D. în valoare de 1.125.000 lei au fost

recuperate prin plată.

S-a confiscat de la inculpații P.V. și

G.N. suma de 120.000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat părții vătămate M.C. și

care nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 3 august

2003, părțile vătămate P.I., P.I.D., M.C. și G.G. au mers în satul Popeni, cu

două camioane, cu butoaie din lemn pentru vânzare. Partea vătămată P.I. a

vândut trei butoaie cu suma de 1.700.000 lei, fiecare, iar după lăsarea

întunericului s-a culcat în bena unei camionete în a cărei cabină s-a culcat și

partea vătămată M.C.

Partea vătămată P.I.D. s-a culcat în

bena celei de a doua camionete, iar G.G. în cabină.

În jurul orelor 2,00, părțile

vătămate au fost trezite de zgomotul produs prin rostogolirea unui butoi și au

coborât din mașină.

Inculpații, care veneau de la

discotecă, s-au oprit la locul unde erau parcate camionetele și au luat un

butoi ce aparținea lui P.I. și pe care era sprijinit oblonul camionetei.

Partea vătămată P.I. a cerut

butoiul, dar inculpații, după ce în prealabil inculpatul G.N. amenințase pe

acesta cu cuțitul, au lovit-o cu pumnii și picioarele.

În timpul altercației, partea

vătămată își pusese suma de 4.500.000 lei în șosetele cu care era încălțat,

astfel încât, în momentul în care inculpații l-au controlat prin buzunare nu

i-au găsit banii.

Apoi, inculpații s-au apropiat de

bena camionetei în care se afla partea vătămată P.I.D., iar inculpatul C.S.I.,

după ce s-a urcat în benă, i-a spus că-i va lua un butoi.

Partea vătămată P.I.D. știind că a

ascuns banii sub acest butoi i-a luat și i-a pus în buzunar, dar a fost

observat de inculpatul C.S.I. care i-a cerut banii.

Atunci partea vătămată P.I.D. i-a

arătat inculpatului C.S.I. pe un butoi două pachete de țigări și suma de 25.000

lei, pe care acesta le-a luat, apoi i-a aplicat părții vătămate câteva lovituri

cu pumnul în cap, cerându-i din nou banii. Partea vătămată P.I.D. i-a mai dat

inculpatului două bancnote a câte 50.000 lei, însă inculpatul a fost nemulțumit

și i-a cerut suma de 500.000 lei.

În benă se afla și partea vătămată G.G.

care era amenințată cu un cuțit de către inculpatul G.N.; acesta i-a spus că

„îi ia glanda dacă se mișcă” apoi i-a cerut să coboare din camionetă, iar în

timp ce-i ținea cuțitul la gât, a tăiat la baza gâtului puloverul cu care era

îmbrăcată.

Inculpatul C.S.I. s-a apropiat și el

de partea vătămată G.G. și i-a băgat mâna în buzunarul pantalonilor, luându-i

50.000 lei.

Inculpatul G.N. a amenințat cu

cuțitul și pe partea vătămată M.C., cerându-i bani. Acesta i-a dat câteva

bancnote. La locul respectiv a venit și inculpatul P.V. care l-a controlat în

buzunarele pantalonilor pe M.C. și i-a luat toți banii, cei doi sustrăgându-i

în total 170.000 lei.

Inculpații au înjurat și au lovit și

pe partea vătămată P.I. cerându-i să le dea banii ca și celelalte părți

vătămate.

În acest context, partea vătămată P.I.

i-a cerut părții vătămate P.I.D. să le dea 100.000 lei, dar inculpații au

refuzat, fiind nevoit să le dea 500.000 lei.

Inculpatul C.S.I. a căutat și sub

butoaiele părții vătămate P.I. iar după terminarea conflictului a constatat că

din geaca ascunsă în acel loc i se sustrăsese suma de 4.900.000 lei.

Inculpații, după ce au luat banii de

la toate părțile vătămate, au urcat în benă cele două butoaie și le-au permis

să plece.

Ca urmare a loviturilor primite,

partea vătămată P.I. a prezentat o leziune la ochiul drept ce a necesitat

pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.

Prejudiciul cauzat părții vătămate P.I.

a fost achitat integral, de asemenea și prejudiciile părților vătămate P.I.D. și

G.G.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpații P.V. și G.N.

Prin decizia penală nr. 363 din 3

noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

În considerentele hotărârii s-a reținut

că vinovăția inculpaților a fost dovedită cu probele administrate iar pedepsele

aplicate respectă prevederile art. 72 C. pen.

Împotriva acestor hotărâri au

declarat recurs inculpații care le-au criticat sub următoarele aspecte:

- printr-o gravă eroare de fapt,

inculpații au fost condamnați pentru comiterea unor fapte lipsite de pericolul

social necesar unor infracțiuni de tâlhărie calificată, aspect sub care,

soluția legală era aceea de achitare în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.;

- nu s-a făcut în cauză nici o

judicioasă individualizare a pedepselor, impunându-se în consecință, reducerea

lor până la limita permisă de lege.

Criticile formulate vor fi examinate

în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

18, 17

1

, 14 C. proc. pen., constatându-se că instanțele, însă, au

făcut o corectă aplicare a legii.

Starea de fapt evocată de probele

administrate nu conține erori de natură a conduce la o soluție de achitare a

recurentului inculpat pentru faptele deduse judecății.

Este adevărat că inculpații au avut

o conduită procesuală oscilantă în raport de faptele comise. Mai întâi au

susținut că, în noaptea de 3 august 2003, doar au rostogolit butoaiele

aparținând părților vătămate și le-au solicitat actele de proveniență a

acestora, pentru a le determina să părăsească localitatea.

Mai apoi, în cursul prezentărilor

pentru recunoașteri, în prezența martorilor asistenți S.I. și H.V., cât și în

declarația dată în fața procurorului și în prezența apărătorului, inculpatul P.V.

a recunoscut că afirmațiile părților vătămate P.I.D., G.G. și M.C., care au

relatat activitățile desfășurate de inculpați, amenințările și exercitarea de

violențe în vederea remiterii unor sume de bani, sunt reale.

Vinovăția inculpaților a fost

dovedită și prin depozițiile martorilor H.N. și H.E. a căror locuință este

situată aproape de locul faptei. Aceștia au auzit zgomotul produs de butoaie,

zgomotul produs de loviturile aplicate părții vătămate P.I., amenințările aduse

acestuia că dacă nu dă banii i se va tăia gâtul, precum și rugămintea adresată

de această parte vătămată, părții vătămate P.I.D. de a da el bani inculpaților.

Revenirea inculpaților asupra

declarațiilor de recunoaștere nu au relevanță juridică în contextul probator

amintit și nu poate conduce la achitarea inculpaților pentru comiterea

infracțiunilor de tâlhărie calificată.

De altfel, starea de fapt reținută

în baza probelor administrate denotă nu numai vinovăția inculpaților dar și restul

elementelor constitutive, inclusiv, pericolul social, trăsătură esențială și

necesară încadrării juridice a faptelor în infracțiuni de tâlhărie calificată

și pentru care, în mod corect, au fost condamnați inculpații.

Referitor la pedepsele aplicate, acestea

au fost stabilite în raport de contribuția materială a inculpaților la

comiterea faptelor, dar și de datele personale ce-i caracterizează pe

făptuitori.

Nu se constată alte motive de

reducere a pedepselor aplicate, în contextul în care inculpaților, prin

reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., le-au fost coborâte

pedepsele cu mult sub limita minimă legală de 7 ani.

Pentru aceste considerente,

criticile sunt nefondate și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursurile declarate se vor respinge, cu obligarea recurenților

inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.N. și P.V. împotriva deciziei penale nr. 363 din 3

noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care

onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

februarie 2006.