ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 644/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 378 din 22 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vaslui s-au dispus următoarele: - în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.S.I., pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., prin decesul inculpatului la 8 august 2004. Condamnarea inculpaților: - P.V., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. - G.N., la trei pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru comiterea a trei infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. S-au aplicat inculpaților dispozițiile art. 71 și 64 C. pen. S-a constatat că prejudiciile produse părților vătămate G.G. în valoare de 50.000 lei, Ion Petrescu, în valoare de 4.900.000 lei și P.I.D. în valoare de 1.125.000 lei au fost recuperate prin plată.

S-a confiscat de la inculpații P.V. și G.N. suma de 120.000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat părții vătămate M.C. și care nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În după amiaza zilei de 3 august 2003, părțile vătămate P.I., P.I.D., M.C. și G.G. au mers în satul Popeni, cu două camioane, cu butoaie din lemn pentru vânzare. Partea vătămată P.I. a vândut trei butoaie cu suma de 1.700.000 lei, fiecare, iar după lăsarea întunericului s-a culcat în bena unei camionete în a cărei cabină s-a culcat și partea vătămată M.C. Partea vătămată P.I.D. s-a culcat în bena celei de a doua camionete, iar G.G. în cabină. În jurul orelor 2,00, părțile vătămate au fost trezite de zgomotul produs prin rostogolirea unui butoi și au coborât din mașină.

Inculpații, care veneau de la discotecă, s-au oprit la locul unde erau parcate camionetele și au luat un butoi ce aparținea lui P.I. și pe care era sprijinit oblonul camionetei. Partea vătămată P.I. a cerut butoiul, dar inculpații, după ce în prealabil inculpatul G.N. amenințase pe acesta cu cuțitul, au lovit-o cu pumnii și picioarele. În timpul altercației, partea vătămată își pusese suma de 4.500.000 lei în șosetele cu care era încălțat, astfel încât, în momentul în care inculpații l-au controlat prin buzunare nu i-au găsit banii. Apoi, inculpații s-au apropiat de bena camionetei în care se afla partea vătămată P.I.D., iar inculpatul C.S.I., după ce s-a urcat în benă, i-a spus că-i va lua un butoi.

Partea vătămată P.I.D. știind că a ascuns banii sub acest butoi i-a luat și i-a pus în buzunar, dar a fost observat de inculpatul C.S.I. care i-a cerut banii. Atunci partea vătămată P.I.D. i-a arătat inculpatului C.S.I. pe un butoi două pachete de țigări și suma de 25.000 lei, pe care acesta le-a luat, apoi i-a aplicat părții vătămate câteva lovituri cu pumnul în cap, cerându-i din nou banii. Partea vătămată P.I.D. i-a mai dat inculpatului două bancnote a câte 50.000 lei, însă inculpatul a fost nemulțumit și i-a cerut suma de 500.000 lei. În benă se afla și partea vătămată G.G. care era amenințată cu un cuțit de către inculpatul G.N.; acesta i-a spus că „îi ia glanda dacă se mișcă” apoi i-a cerut să coboare din camionetă, iar în timp ce-i ținea cuțitul la gât, a tăiat la baza gâtului puloverul cu care era îmbrăcată.

Inculpatul C.S.I. s-a apropiat și el de partea vătămată G.G. și i-a băgat mâna în buzunarul pantalonilor, luându-i 50.000 lei. Inculpatul G.N. a amenințat cu cuțitul și pe partea vătămată M.C., cerându-i bani. Acesta i-a dat câteva bancnote. La locul respectiv a venit și inculpatul P.V. care l-a controlat în buzunarele pantalonilor pe M.C. și i-a luat toți banii, cei doi sustrăgându-i în total 170.000 lei. Inculpații au înjurat și au lovit și pe partea vătămată P.I. cerându-i să le dea banii ca și celelalte părți vătămate. În acest context, partea vătămată P.I. i-a cerut părții vătămate P.I.D. să le dea 100.000 lei, dar inculpații au refuzat, fiind nevoit să le dea 500.000 lei. Inculpatul C.S.I.

a căutat și sub butoaiele părții vătămate P.I. iar după terminarea conflictului a constatat că din geaca ascunsă în acel loc i se sustrăsese suma de 4.900.000 lei. Inculpații, după ce au luat banii de la toate părțile vătămate, au urcat în benă cele două butoaie și le-au permis să plece. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată P.I. a prezentat o leziune la ochiul drept ce a necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale. Prejudiciul cauzat părții vătămate P.I. a fost achitat integral, de asemenea și prejudiciile părților vătămate P.I.D. și G.G. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații P.V. și G.N. Prin decizia penală nr. 363 din 3 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

În considerentele hotărârii s-a reținut că vinovăția inculpaților a fost dovedită cu probele administrate iar pedepsele aplicate respectă prevederile art. 72 C. pen. Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care le-au criticat sub următoarele aspecte: - printr-o gravă eroare de fapt, inculpații au fost condamnați pentru comiterea unor fapte lipsite de pericolul social necesar unor infracțiuni de tâlhărie calificată, aspect sub care, soluția legală era aceea de achitare în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.; - nu s-a făcut în cauză nici o judicioasă individualizare a pedepselor, impunându-se în consecință, reducerea lor până la limita permisă de lege.

Criticile formulate vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17 1 , 14 C. proc. pen., constatându-se că instanțele, însă, au făcut o corectă aplicare a legii. Starea de fapt evocată de probele administrate nu conține erori de natură a conduce la o soluție de achitare a recurentului inculpat pentru faptele deduse judecății. Este adevărat că inculpații au avut o conduită procesuală oscilantă în raport de faptele comise. Mai întâi au susținut că, în noaptea de 3 august 2003, doar au rostogolit butoaiele aparținând părților vătămate și le-au solicitat actele de proveniență a acestora, pentru a le determina să părăsească localitatea. Mai apoi, în cursul prezentărilor pentru recunoașteri, în prezența martorilor asistenți S.I.

și H.V., cât și în declarația dată în fața procurorului și în prezența apărătorului, inculpatul P.V. a recunoscut că afirmațiile părților vătămate P.I.D., G.G. și M.C., care au relatat activitățile desfășurate de inculpați, amenințările și exercitarea de violențe în vederea remiterii unor sume de bani, sunt reale. Vinovăția inculpaților a fost dovedită și prin depozițiile martorilor H.N. și H.E. a căror locuință este situată aproape de locul faptei. Aceștia au auzit zgomotul produs de butoaie, zgomotul produs de loviturile aplicate părții vătămate P.I., amenințările aduse acestuia că dacă nu dă banii i se va tăia gâtul, precum și rugămintea adresată de această parte vătămată, părții vătămate P.I.D.

de a da el bani inculpaților. Revenirea inculpaților asupra declarațiilor de recunoaștere nu au relevanță juridică în contextul probator amintit și nu poate conduce la achitarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată. De altfel, starea de fapt reținută în baza probelor administrate denotă nu numai vinovăția inculpaților dar și restul elementelor constitutive, inclusiv, pericolul social, trăsătură esențială și necesară încadrării juridice a faptelor în infracțiuni de tâlhărie calificată și pentru care, în mod corect, au fost condamnați inculpații. Referitor la pedepsele aplicate, acestea au fost stabilite în raport de contribuția materială a inculpaților la comiterea faptelor, dar și de datele personale ce-i caracterizează pe făptuitori.

Nu se constată alte motive de reducere a pedepselor aplicate, în contextul în care inculpaților, prin reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., le-au fost coborâte pedepsele cu mult sub limita minimă legală de 7 ani. Pentru aceste considerente, criticile sunt nefondate și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate se vor respinge, cu obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.N. și P.V. împotriva deciziei penale nr. 363 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2006.